Buna ziua!
Va rog sa ma lămuriți și pe mine: în urma divorțului copilul este încredințat mamei, iar tatăl atacă aceasta hotărâre în instantă câștigând cauza. Acum este pe rol judecarea apelului introdus de către mamă. Între timp aceasta pleacă în străinătate (unde şi-a găsit un loc de muncă), luând copilul cu ea.
Se poate face aşa ceva fără acordul tatălui?
Daca exista drept de vizita , e necesar si acordul tatalui , nerespectarea acestei prevederi conducand la infratiunea de nerespectare a hotararilor judecatoresti, intrucat dreptul de vizita poate fi exercitat oriunde .
doamna Stoica,nu e necesar acordul tatalui ,daca tatal are drept de vizita. Este doar atunci infractiune,cind mama sustrage copilul de la tatal,ascunzindu-l, impiedicindu-l sa exercite dreptul de vizita. Atita timp cit mama informeaza imediat tatal despre noua resedinta in alta tara ( o simpla scrisoare recomnadata cu aviz de primire din tara noua,in care se da tatalui noua resedinta,este DESTUL!!!!) si nu impiedica vizita, totul este ok.Mama daca are incredintarea minorului definitiv si irevocabil,poate pleca la orice ora din ROMANIA,LEGAL si tot LEGAL are dreptul sa isi stabileasca noua resedinta oriunde doreste in lume. MAMA nu este sclava Romaniei,din cauza copilului sa nu poata iesi din tara,ea NU ESTE LA CHEREMUL TATALUI!! sau sa nu poata sa isi stabileasca domiciliul in alta tara.Ea are dreptul la libertate,daca i s-a incredintat minorul are dreptul sa ia minorul cu ea unde doreste!!!!.Stiu ca nu le place tatilor acest lucru ,dar acesta este adevarul.In momentul in care divortati de partenere ginditi-va si la acest lucru. Un drept de vizita nu inseamna,ca mama nu poate iesi din tara fara acordul tatalui.Ea are dreptul la fericire,la propria ei viata si nimeni nu are dreptul a-i dicta aceasta viata,NICI MACAR FOSTUL SOT. Dreptul de vizita nu este un mijloc de a controla si dicta viata viitoare a fostei sotii dupa divort!!!tatii trebuie sa fie constienti ca un drept de incredintare inseamna libertatea mamei de a se stabili in alta tara.de asemenea ei trebuie sa fie constienti ca odata cu stabilirea resedintei in alta tara,mama si minorul se supun legilor acestei tari,Romania avind puteri foarte limitate,Reg. 2201/2003 al comunitatii europene intra in joc in momentul dreptului de vizita,dar mama poate cere instantelor din noua tara restrictionarea acestui drept (cum a fost dat in Romania) si cere o noua judecare si o noua reglementare. Si inca o data,daca mama are incredintare minor nu s epune problema unei RAPIRI internationale.Conventia de la Haga nu se aplica.
Consider ca tati trebuie bine informati doamna STOICA.Afirmatia dvs. nu corepsunde adevarului,doar daca mama nu informeaza tatal despre noua resedinta imediat.
Nu vad cum tatal , daca instanta de judecata i-a incuviintat drept de vizita , sa si-l exercite , daca nu stie unde se afla mama impreuna cu minorul doamna Mary....
Neanuntarea acestuia conduce la obstructionarea dreptului de vizita...Gandesc eu ca tatal trebuie instiintat despre plecare , astfel incat sa poata avea , daca doreste , contact cu minorul....
De asemenea, trebuie sa aveti in vedere si prevederile Regulamentul (CE) nr. 2201/2003 al Consiliului din 27 noiembrie 2003 privind competenţa, recunoaşterea şi executarea hotărârilor judecătoreşti în materie matrimonială şi în materia răspunderii părinteşti.
Da , consider ca tat[b]ii trebuie corect informati....
pai nu asta spuneam?..mama trebuie sa informeze tatal asupra noii resedinte.M-am mutat in alata tara,noua mea adresa este::xxxx.In cazul acesta ea nu se ascunde,ea nu impiedica tatal dreptul de vizita.Desigur se pune acuma problema distantei,dar mama NU IMPIEDICA dreptul de vizita,DEOARECE TATAL CUNOASTE NOUA ADRESA.In acest caz nu i se poate imputa mamei nimic!Ea actioneaza legal informind tatal despre noua resedinta,neascunzind copilul si astfel neimpiedicind drept vizita.
Nu ,nu este obligata sa anunte tatal inainte de intentia ei de a iesi si a se stabili in alta tara.Are dreptul de incredintare,are dreptul legal de schimba resedinta minorului.Nu ii trebuie cum am spus, acordul tatalui si de aceea nu este necesar sa il anunte inainte ca la data de ..va pleca din tara. Este de-ajuns daca el este informat rapid dupa ce a juns la noua resedinta in noua tara.
DA,dreptul de vizita este recunoscut conform reg 2201/2003,dar datorita distantei nu mai poate fi exercitat ca in forma sentintei romanesti si de aceea trebuie o noua reglementare,care este de obicei hotarita de instantele din tara noi resedinte la noua resedinta a minorului deci.
De acord cu dna Stoica.
"Un drept de vizita nu inseamna ca mama nu poate iesi din tara fara acordul tatalui". Era vorba despre schimbarea resedintei minorului intr-o tara straina/stabilirea pentru o perioada de timp care ar afecta dreptul de vizita. Daca ar fi dupa cum spuneti dvs , dna Mary, atunci mama ar savarsi fapta penala prev. de art. 307 Cod penal " fapta persoanei cãreia i s-a încredintat minorul prin hotãrâre judecãtoreascã, spre crestere si educare, de a împiedica în mod repetat pe oricare dintre pãrinti sã aibã legãturi personale cu minorul, în conditiile stabilite de pãrti sau de cãtre organul competent. " Prin deductie logica, parintele care prin parasirea tarii cu minorul afecteaza drepturile celuilalt parinte de a avea legaturi personale cu minorul, savarseste o infractiune. Daca nu ar fi asa, orice parinte care ar dori sa se razbune/sa refuze cu orice chip legatura minorului sau cu celalalt parinte ar pleca din tara si basta. Or legiuitorul a instituit acest articol tocmai pentru a preveni inclusiv astfel de situatii. Nu mai vorbesc ca poate fi aplicabila Conventia de la Haga care ofera o serie de masuri pentru a intermedia inapoierea imediată a minorilor mutati sau retinuti ilegal în orice stat contractant si prevede obligatia autoritatilor administrative sau juridice de a actiona cu rapiditate în procesele de inapoiere a minorilor.
Totodata , Codul familiei intareste sustinerile de mai sus
Art. 97
Ambii parinti au aceleasi drepturi si indatoriri fata de copiii lor minori, fara a deosebi dupa cum acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei, ori infiati.
Ei exercita drepturile lor parintesti numai in interesul copiilor.
Art. 98
Masurile privitoare la persoana si bunurile copiilor se iau de catre parinti, de comun acord.