Buna ziua!
Va rog sa ma lămuriți și pe mine: în urma divorțului copilul este încredințat mamei, iar tatăl atacă aceasta hotărâre în instantă câștigând cauza. Acum este pe rol judecarea apelului introdus de către mamă. Între timp aceasta pleacă în străinătate (unde şi-a găsit un loc de muncă), luând copilul cu ea.
Se poate face aşa ceva fără acordul tatălui?
Va rog sa va abtineti de la raspunsuri tendentioase, nu este cazul. Daca ati fi fost mai atenta(asa cum v-am si sugerat de altfel intr-un msj anterior) ati fi observat ca vb strict de incalcarea,impiedicarea dreptului de vizita, un drept de vizita exercitat in modalitatea stabilita prin hotarare judecatoreasca care este obligatorie pentru ambele parti. Unde legea nu distinge, nici interpretul nu trebuie sa distinga. Inteleg ca priviti foarte subiectiv acest caz , insa in acest forum nu este vorba numai despre situatia dvs. pe care ma bucur ca ati trecut-o cu bine. Fiecare speta are atat de multe particularitati incat ar fi injust sa tratam discutiile juridice raportat strict la cazul dvs. pe care nici macar nu il cunoastem in detaliu (pt dvs. probabil nu e important acest aspect, pt avocati da). Si sa revin la intrebarea initial postata pe forum, parintele nu poate parasi tara cu minorul fara a avea o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila/acordul celuilalt parinte in forma autentica , nici macar temporar, intr-o simpla vacanta. Mai departe, nici existenta unei hotarari nu ii da dreptul parintelui sa plece de capul lui impreuna cu minorul deoarece are o obligatie legala de respectat...si nu trebuie "sa se ascunda" neaparat pentru a-i incalca celuilalt parinte dreptul de vizita. Este de ajuns sa paraseasca tara fara sa anunte . Solutia concreta pentru ca nici parintii si nici copilul sa nu sufere este intelegerea amiabila, in caz contrar-instanta O sa inchei cu un articol din Legea privind protectia si promovarea drepturilor copilului, legea nr. 272/2004 , art. 18 (2) Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti; orice neintelegeri intre parinti cu privire la exprimarea acestui acord se solutioneaza de catre instanta judecatoreasca. Eliminand in lumina legii speciale obligativitatea acordului in cazul unei hotarari jud.def. si irev.. instiintarea cu privire la parasirea tarii si cu atat mai mult instiintarea si acordul stabilirii resedintei minorului in alta tara sunt necesare daca nu doriti procese penale! E doar un sfat, fiecare traieste dupa propria sa constiinta.
Toate cele bune!
In baza articolului 2 alin. 2 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate, minorii romani pot calatori in strainatate numai insotiti, cu acordul parintilor ori al reprezentantilor legali. Prin reprezentant legal se intelege persoana desemnata, potrivit legii, sa exercite drepturile si sa indeplineasca obligatiile parintesti fata de minor.
Politistii de frontiera permit iesirea din tara unui cetatean roman minor - numai daca este insotit de o persoana fizica majora - in urmatoarele cazuri:
- este inscris in documentele de calatorie ale ambilor parinti sau este titular al unui document de calatorie individual (carte de identitate) si calatoreste insotit de ambii parinti;
- este inscris in pasaportul unui parinte si calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau este titular al unui pasaport individual (carte de identitate) si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, numai daca parintele insotitor prezinta o declaratie a celuilalt parinte, din care rezulta acordul acestuia cu privire la efectuarea calatoriei, statul (statele) de destinatie, precum si cu privire la perioada acesteia ori face dovada decesului celuilalt parinte;
- este inscris in pasaportul unui parinte si calatoreste in strainatate impreuna cu acesta sau este titular al unui pasaport individual (carte de identitate) si calatoreste impreuna cu unul dintre parinti, daca parintele insotitor face dovada faptului ca minorul i-a fost incredintat prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila;
- este titular al unui pasaport individual (carte de identitate) si calatoreste insotit de o alta persoana fizica majora, numai daca persoana insotitoare prezinta o declaratie a ambilor parinti sau a parintelui caruia minorul i-a fost incredintat minorul (prin hotarare judecatoreasca ramasa definitiva si irevocabila), a parintelui supravietuitor ori a reprezentantului sau legal, care cuprinde:
- acordul acestora cu privire la efectuarea calatoriei respective;
- statul (statele de destinatie);
- perioada in care urmeaza sa se desfasoare calatoria;
- datele de identitate ale insotitorului respectiv;
- extrasul de cazier judiciar al insotitorului;
- documente din care sa rezulte calitatea de persoana desemnata din cadrul unei societati comerciale autorizate, in conditiile legii, sa desfasoare activitati de transport international de persoane (poate avea calitatea de insotitor si o persoana anume desemnata din cadrul unei societati comerciale autorizate, in conditiile legii, sa desfasoare activitati de transport international de persoane).
Stabilirea domicilului minorului nu se confunda cu dreptul de vizita!
Adica, mama/tatal are dreptul de a stabilii domiciliul minorului oriunde in lume!
Daca prin aceasta se incalca dreptul tatalui de a avea contact cu minorul, este o alta problema, care poate atrage chiar o actiune pe baza conventiei de la Haga (apropo, infractiunea nu este prevazuta in conventie ci in codul penal!), Insa strict teoretic sunt doua probleme total diferite! Pentru ca daca in hotararea judecatoreasca scrie ca minorul trebui sa viziteze pe tatal sau o data pe luna iar mama are destui bani de avion, nu vad unde ar exista o problema! Insa daca mama se muta in Noua Zeelanda iar in sentinta sta ca tatal are dreptul sa ia minorul odata pe saptamana la el acasa, atunci mama poate avea o problema!
Chiar si una de drept penal!
Si eu ma situez tot pe undeva pe aici cu privire la apreciere.
Insa se poate cere schimbarea programului de vizitare, cerere care ar fi de bun simt ca sa nu spun intemeiata.
Probleme pot exista dar parintele caruia i-a fost incredintat minorul le poate rezolva.
Este insa necesar sa se apeleze la justitie.
cu tot respectul doamna avocat ginaiacovici..dar se vede ca nu aveti specializare pe drept international privat.
Nu imi vine sa cred ce citesc: "instiintarea cu privire la parasirea tarii si cu atat mai mult instiintarea si acordul stabilirii resedintei minorului in alta tara sunt necesare daca nu doriti procese penale!".
DACA NU DORIM PROCESE PENALE?Dvs.sustineti ca cineva ,care are incredintarea minorului are nevoie de acord pentru a stabili resedinta minorului in alta tara??Aceasta sustinere nu are baza legala,dar absolut nici una.
Procese penale?Rapirea minorului conform Conventiei de la Haga este pedepsita penal DOAR IN GERMANIA (EI AU O LEGE IN CODUL PENAL STRICT REFERITOARE LA ACEST ASPECT)dar nu EXISTA LEGEA IN CODUL PENAL ROMAN referitoare la acest lucru si daca dvs. ati gasit-o si toti avocatii mei din Romania nu au gasit-o trei ani de zile ,atunci va rog sa imi spuneti si mie legea din codul penal roman,care se aplica in acest caz,legea ,care incepe urmarirea penala in cazul rapirii. Am dezbatut aceasta problema cu multi procurori din Romania,dar daca dvs. aveti alta parere va rog sa imi dati negru pe alb legea ,care incepe urmarirea penala in cazul in care MAMA ARE INCREDINTAREA MINORULUI.Repet IN CAZUL IN CARE EXISTA DEFINTIV SI IREVOCABILA SENTINTA DE INCREDINTARE.
In situatia mea s-a inceput un proces de rapire internationala din alt motiv.Eu am avut dreptul de stabilire a resedintei minorului,dar dupa plecarea mea din Germania s-a facut o ilegalitate (de aceea judecatorul german a fost demis din functie dupa actiunile mele)si anume s-a deschis rapid un proces pe fond de tata,in care se cerea ca dreptul de stabilire a resedintei minorului sa se ia de la mama si sa se dea tatalui.Instanta,judecatorul german a comis o ilegalitate,a dat o ordonanta presedentiala rapid,in care mi se lua mie acel drept si se dadea tatalui,numai ca in acest proces de fond eu nu mai eram pe teritoriul german si in absenta mamei si a copilului de pe teritoriul german nu aveau dreptul sa dea o ordonanta presedentiala si sa nu informeze mama asupra procesului.Cu aceasta ordonanta presedentiala s-a pornit procesul international de rapire,motivind ca s-a incalcat dreptul de incredintare al tatalui si s-a inceput urmarirea penala conform codului lor penal.Uite copilul mi-e incredintat mie si mama l-a luat!!!Ceea ce nu era adevarat,plecarea mea a fost legala,eu avind dreptul de stabilire a resedintei minorului oriunde in lume.Procesul de rapire internationala nu a avut voie nici macar sa inceapa,pentru ca sentinta nu era defintiva si irevocabila,era doar o ordonanta presedentiala,dar n Bucuresti totul este posibil si procesul a inceput.Eu am cistigat pe linie,pentru ca se facusera multe lucruri nu corespunzatoare legilor. In procesul de rapire be baza ordonantei presedentiale eram acuzata de rapirea minorului de la tatal,care avea dreptul de stabilire a resedintei,asa ca se sutinea ca eu am incalcat dreptul lui.Dar mi-am dovedit nevinovatia,Germania pierduse si urmarirea penala a fost oprita,mandatul de arestare imediat anulat.Pentru ca totul se facuse smechereste,dar nu va faceti grija ,ca persoanele raspunzatoare au fost demise din functie.Asemenea greseli nu se accepta,cariera judecatorului german,ce a emis ordonanta presedentiala a fost terminata datorita actiunilor mele impotriva lui. A gresit,a aparat partea germana,neactionind pe drept,trebuie sa suporte consecintele.
Desigur ca fiecare caz are particularitatile lui,DAR LEGEA ESTE LEGE,NU E TOCMEALA!!!E clar ca buna ziua din conventie:doar daca se incalca DREPTUL DE INCREDINTARE AL UNUI PARINTE ESTE VORBA DE RAPIRE.Deci Tatal are incredintarea,eu iau copilul si plec,atunci da,i-am incalcat dreptul. La fel cu vizita,daca nu il informez la timp de schimbarea resedintei.NU TREBUIE ACORD pentru a schimba resedinta minorului inca o data si NU EXISTA IN ROMANIA urmarirea penala pentru rapire minor ,in cazul in care mama are incredintarea minorului.Nu s-a ajuns sa se ceara o extradare a mea,dar pentru a ma informa luasem contact cu mari procurori din Bucuresti si din Timisoara.Ziceau ca nu EXISTA in codul penal roman o lege similara cu cea germana pentru rapire,nefiind deci urmarita penal.Extradarea mea putind fi refuzata.Erau foarte furiosi pentru tot ce mi se intimplase si pot sa va spun ca politia,procuratura,interpolul din Romania,toti oameni de nota zece,alaturi de mine,alaturi de cetateanul lor roman.Cu multi avocati si judecatorii romani am avut experinete negative,eu avind mai multe procese paralele in Bucuresti si in vestul tarii (rapire,anulare sentinta germana drept de stabilire resedinta si asa mai departe,toate cu copilul)..
Astept cu nerabdare legea din Codul penal care porneste urmarirea penala,in caz ca mama,care are incredintarea minorului,pleaca din tara si stabileste resedinta minotrului in alta tara fara acordul tatalui.
Raspunsurile mele nu sunt tendetioase,consider eu,ci corespund adevarului.
Acest forum este pentru a schimba pareri si daca eu consider parerea dvs.nu tocmai corecta,am dreptul sa sutin acest lucru,mai ales cind este vorba de o tema asa de importanta.decizii mari in viata mamelor.Femeile din Romania trebuie sa isi cunoasca drepturile si nu trebuie speriate de avocati nu tocmai bine informati. Asa am fost si eu speriata de unii avocati din Romania,care ma si vedeau ani de zile dupa gratiile germane.Sunt libera ca pasarea cerului,in cazierul meu nu este nimic.
DECI :DACA aveti incredintarea minorului si schimbati resedinta minorului in alta tara,informind tatal asupra noii resedinte,NU SE INCEPE O URMARIRE PENALA impotricva dvs. si nu se pune problema unei rapiri pe baza conventiei.NU VA TREZITI CU PROCESE PENALE,SPUN EU.
Daca aveti incredintarea minorului,va trebuie acordul prealabil al tatalui pentru schimbarea resedintei minorului in alta tara,daca nu, va treziti cu procese penale "instiintarea cu privire la parasirea tarii si cu atat mai mult instiintarea si acordul stabilirii resedintei minorului in alta tara sunt necesare daca nu doriti procese penale!"spune doamna avocat Ginaiacovici.
Primesc scrisori din intreaga lume de la mame romance ,care au plecat din tara cu dreptul de incredintare al minorului in buzunar si au schimbat resedinta minorului.Procese penale nu exista in acest caz,pentru ca nu exista lege in codul penal roman,pe baza careia sa se incepa urmarirea penala,daca mama avea incredintarea in buzunar.
In final Legea 272/204 nu se aplica,in cazul in care unul dintre parinti are incredintarea minorului defintiv si irevocabil.Se vede chiar din textul legii pus de dvs."Deplasarea copiilor in tara si in strainatate se realizeaza cu instiintarea si cu acordul ambilor parinti".
"DECI ACA aveti incredintarea minorului si schimbati resedinta minorului in alta tara,informind tatal asupra noii resedinte,NU SE INCEPE O URMARIRE PENALA impotricva dvs. si nu se pune problema unei rapiri pe baza conventiei.NU VA TREZITI CU PROCESE PENALE,SPUN EU."
Si cine va contrazice? Vad ca ati ajuns la o exprimare mai atenta. In continuare , nu sfatuiesc nici un parinte sa stabileasca resedinta minorului intr-o alt tara fara a se asigura ca poate face dovada respectarii dreptului de vizita. Avocatii nu sperie , dar informeaza cu privire la toate consecintele negative posibile si bine fac. Nu toata lumea sfarseste prin a fi libera ca pasarea cerului in urma unor fapte care aparent nu reprezinta nimic grav/gresit.
HOTARAREA GUVERNULUI NR. 94 din 26 ianuarie 2006 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 248/2005 privind regimul liberei circulatii a cetatenilor romani in strainatate
ART. 24
(1) Cetatenilor romani minori li se permite iesirea din tara numai insotiti de o persoana fizica majora, daca sunt prezentate in situatiile prevazute de art. 30 din Legea nr. 248/2005, dupa caz, urmatoarele documente:c) hotarare judecatoreasca de incredintare a minorului, ramasa definitiva si irevocabila;
Atentie , acest articol se refera la IESIREA si nu la stabilirea domiciliului minorului in strainatate, care este prev. in
ART. 29
(1) Domiciliul cetateanului roman minor se stabileste de drept, in conditiile legii, in statul in care au domiciliul ambii parinti sau, dupa caz, doar unul dintre parinti, daca exista acordul expres al celuilalt parinte.
Aceeasi Hotarare care a facut o mentiune expresa referitoare la hotararea judecatoreasca de incredintare in articolul 24 , in art. 29 nu mai conditioneaza dupa cum parintele are sau nu hotararea de incredintare, deci legiuitorul nu avea nici o retinere la cateva articole mai sus sa ne precizeze ce se intampla si in atare situatii. dar in art. 29 acest lucru nu se mai intampla si repet, unde legea nu distinge, nici noi nu trebuie sa o facem. Adica unei formulari generale a textului legal trebuie sa-i corespunda o aplicare a sa tot generala, fara a introduce distinctii pe care legea nu le contine. Dna Mary, mi-e foarte greu sa explic nuante invatate in ani. Nu vreau sa fac referire expresa la dvs. , insa nu pot ignora faptul ca luati doar franturi din ceea ce spun si faceti un talmes, un adevar spus pe jumatate este mai periculos decat o minciuna intreaga.
In orice caz,dl avocat Claudiu Lascoschi a pus punctul pe i, ar trebui sa se apeleze la justitie pentru modalitatea exercitarii dreptului de a avea legaturi personale cu minorul in cazul in care acestuia i s-a schimbat domiciliul pe un teritoriu strain. Daca in hot jud. se prevede dreptul parintelui de a-l lua la domiciliul sau, atunci ce se va intampla? Pentru ca totusi hotararea asta confera si ea niste drepturi , obligatii...ce trebuie respectate ..fie ca ne avantajeaza sau nu. Copilul va luat o data/ la doua sapt la domiciliul parintelui din Ro? E clar ca nu. Si iata cum nu se mai respecta legaturile personale cu minorul datorita vatamarii interesului superior al copilului. Deci se va reconsidera situatia cu o alta solutie potrivita contextului nou in care se regasesc toti 3.Asa ca parintele "fericit" cu o hotarare de incredintare nu poate sa abuzeze de pozitia lui si trebuie sa tina cont de drepturile si interesele celor doi, drepturi provenite din lege si nu din mila sa.
Asa ca, dna Mary, (tot va plac nominalizarile) nu am nimic cu dvs. dar nu mai revin asupra subiectului pentru ca nu mai vreau sa repet aceleasi lucruri.
avocatnet.ro explicăm legislația
Mary355, utilizator
Koala1234