Personal, cred ca a fost destul de la obiect si decent raspunsul colegei gi-jane.
Legal nu puteti face nimic si consider, daca stau si analizez indarjirea cu care doriti musai acea duminica la biserica, consider ca i-ati cam bagat cu de-a sila in program duminicile alea, fara ca fiul dv. sa aiba vreo chemare. Adica, asa cum spune legea, l-ati cam obligat, ceea ce n-ar fi trebuit sa fie facut.
Nu stiu daca pacatosul obligat sa se roage ajunge undeva, insa copiii obligati la a imbratisa chestiuni de ideologie cu care nu rezoneaza, mai mereu se intorc impotriva, e aproape un pattern in acest sens, un model, era destul de previzibil. Restul copiilor se autodistrug, isi autodistrug vointa si preferintele in favoarea celor dorite de parinte.
In toate cazurile, relatia parinte-copil nu e buna.
Cred ca puteti negocia altceva cu copilul si, in primul rand, sa-l lasati in legea si credinta lui, sa i-o respectati, ca suntem oameni cu totii, ortodocsi, atei sau musulmani. In primul rand sunteti mama lui si apoi ortodoxa practicanta, nu? Trebuie sa alegeti aici, pe undeva.
Cat despre restul, eu nu i-as lua fiului meu de toate si in niciun caz nu exista varianta sa nu ajute in casa. Copiii pot ajuta in casa de la 1 an si jumatate, de la doi... la 14 e cam tarziu, ce-i drept.
Nu stiu ce intelegeti prin razgaiat, insa ce inteleg eu nu e ceva bun.
Nu stiu in ce masura aveti nevoie de acea dimineata de duminica pentru educarea copilului, aceasta pare o minciuna poate in acord cu religia dv., pentru ca dimineata de duminica se petrece ascultand ideile altor persoane; daca duminica dimineata ati merge la psiholog, la discutii libere pe teme religioase sau altele, ar fi ok, insemna ca faceati educatie. Sa-l tarati obligat pe copil la biserica nu duce la nimic bun, cel putin nu pentru copil. Poate pe dv. va ajuta, insa legea spune ca interesele copilului primeaza.
Daca el uraste acel moment de duminica dimineata, in timp va uri tot ce aude acolo; sa nu furi va deveni ceva urat si tot asa. Aveti grija ce va doriti, ca s-ar putea sa-i faceti muuuult rau.
Totusi, eu cred ca puteti negocia cu el, dar aveti nevoie de o terta persoana; discutati cu psihologul scolii sau cu un altul, v-ar putea ajuta sa rezonati altfel cu copilul.
Copilul se comporta exemplar, a venit adolescenta, face o rebeliune; e ok, e momentul, ar trebui sa faca asta, face parte din procesul de maturizare; sa-ti infranezi rebeliunile acum duce la rebeliuni tarzii si e mai rau pentru copil sa le faca pe la 30-40 de ani...
Asa incat, asta e viata, asta-i adolescentul, aratati-i incredere, ii spuneti ca e mai matur, prin urmare se duce la tata (e o sugestie) cand vrea cu conditia sa va anunte din timp si sa nu va strice programul comun, merge la biserica daca vrea, la ce fel de biserica vrea, isi face patul, spala hainele si tot ce reiese din ce inseamna un om mai matur.
La final ii spuneti: felicitari, stii sa negociezi, cum ti se pare ce-ai obtinut? Si da, aia va fi o lectie de viata si o educatie.
Va doresc un copil fericit!
greseala a fost a dvoastra, ca i-ati oferit tot ce a dorit fara sa-i cereti nimic in schimb..... daca va veti opune veti obtine contrariul fiindca nu e obisnuit sa fie refuzat ... rpiti-va in primul rand sa-i mai satisfaceti capriciile, formualti reguli si asigurati-va ca le respecta, in caz contrar consecinte care trebuie sa le aplicati. daca vrea sa plece lasati-l ... se va intoarce si la dvs si poate si la D-zeu, dar mai intai trebuie sa faca niste "cucuie".... merita,... asa te invata viata.
Concrete raspunsurile despre legal etc... Atata vreme cat veti insista cu Biserica veti indeparta copilul de Dvs. Normal ca este atras de cel mai ,,permisiv " dintre parinti .Tatal nu-l obliga sa mearga la Biserica, puneti-va in situatia baiatului Dvs. Daca Bis Ortodoxa la care spuneti ca mergeti v-ar spune ca de fapt ...asta este o Mare Lupta cand copii se razvratesc impotriva parintilor ...si ca face parte din aceste timpuri ...i-ati crede nu-i asa? Ca medic neortodox va indemn doar sa va rugati pentru copilul Dvs, va conta, veti vedea.Calm, rabdare, rugaciune si o atitudine cat mai normala... acesta e doar inceputul dar trebuie sa fiti aproape de el fara a-l sufoca. Succes!
incercati sa gasiti de comun acord cu baiatul dvs , un sport pe care -l va agrea !! SE VA SCHIMBA SITUATIA , chiar dupa o luna !( este o forma de educatie pe care o poate suporta fara sa comenteze , deoarece va vedea si pe ceilalti copii ca o accepta )
- in cazul in care nu doreste sa mearga , eu unul i as taia absolut orice ''optiune/beneficiu "
este clar ca simte , o ''mana '' mai putin forte din partea dvs ... scuze . dar asat cred eu ....
lururile in viata se intampla din 3 motive ; 1-de voie, 2- de nevoie , 3 - din coincidenta
zic eu !
In urma a 17 ani de sport de performanta , consider ca ce-a mai mare avere a mea este educatia dobandita ...ifinit mai ...altfel decat oricare si va rog sa ma credeti ca este ''condimentata '' incepand de la cei 7 ani de ...acasa sa zicem , pana la cele mai rafinate comprtamente vav de colegi , prieteni grup ...profesori , familie .
SUNT SIGUR CA ESTE UNICA ...ALEGERE CORECTA !
daca ve ti reusi sa -l determinati , ''prin orice forma chiar si santaj ( in sensul bun - adica iti cumpar nu stiu ce ... sau ve i merge nu stiu unde in vacanta ) dar sa mergi la un sport ... ve ti deveni o mama cu mai putine griji !
va tinem ....pumnii !