Recunoasterea paternitatii copilului impotriva vointei mamei

Morgan le Fay a scris:

Fata a intrebat ce sa faca sa il tina departe pe tata pentru ca are motive sa creada ca asa e mai bine pentru copil.

Fata a intrebat cum sa-l impiedice pe tata sa isi recunoasca copilul.
I s-a raspuns si la intrebarea asta si la cea pe care am intuit-o "cum sa-si protejeze copilul de influenta proasta a tatalui?"
Printre lupii moralisti din povestea asta cred ca va numarati cu succes pentru ca ati inceput a explica oricui este dispus sa asculte cat de proasta este legea.

In cazurile expuse de dvs - concret:
1. mama e prost informata, nu legea este proasta. Legea ii dadea dreptul sa iasa din tara cu fata ei fara nici o problema.
2. autoritatea parinteasca exercitata in comun nu are nici un amestec in cazul baiatului care decide sa-si salveze mama. Pe de alta parte mama avea tot dreptul si toata responsabilitatea sa nu se lasa salvata si sa nu-si lase copilul sa se "sacrifice" pentru binele ei. Pentru ca relatia dintre tata si mama e responsabilitatea mamei si a tatalui si e nedrept din partea lor sa isi puna copilul sa o rezolve.
3. mama din povestea asta nu are dreptul sa conditioneze ce face tatal cu copilul in timpul lui decat in cazul in care activitatea respectiva ii dauneaza copilului, dar mama era de acord ca bunica sa petreaca timp cu copilul si nu o privea ca pe o primejdie, ceea ce dorea insa era sa manipuleze tatal in continuare. Tatal a renuntat - multi fac asa - si nu din cauza legii (legea i-ar fi permis executarea silita) ci din cauza mamei - ceea ce e foarte trist pentru copil.

N-am sfatuit-o sa accepte tot ce vrea tatal, am sfatuit-o sa actioneze in favoarea copilului ei cu mijloace care ii rezolva problemele concrete nu cu mijloace cu care va pierde in mod sigur.

Custodia exclusiva, nu o va primi cu siguranta. Exercitarea autoritatii parintesti se va face in comun; se va tine cont si de varsa copilului, dar si de faptul ca pana in prezent, doar dvs v-ati ocupat de el, tatal fiind inexistent. Daca va promova un proces in instanta, se va alege cu niste obligatii, pe care daca nu le va respecta, il veti putea actiona penal, pentru infractiunea de Abandon de familie ( art. 305 Cod Penal). Daca veti recunoaste pretentiile sale, in sensul ca este tatal copilului, nu veti mai plati testul de paternitate. Iar daca este tatal sau, chiar nu aveti de ce nega, pentru ca acest lucru se poate verifica foarte simplu.
Pe de alta parte, ar trebui sa incercati sa fiti obiectiva. Ganditi-va bine, daca el chiar nu poate fi un tata bun. De multe ori parintele care are deja grija de copil ( de cele mai multe ori, mama), apreciaza ca tatal nu este responsabil, doar pentru ca nu a fost un sot bun. Poate sa nu fie un sot bun, dar sa fie un tata excelent. Nu lasati ca divergentele dintre voi, sa faca rau copilului. Interesul minorului, este de a avea legaturi ca tatal sau, dar si cu rudele paterne. Este posibil chiar daca tatal minorului nu a fost responsabil pana aum, sa isi dea seama de greseala facuta, si sa vrea sa indrepte lucrurile. Nu este tarziu. Aveti in fata o viata, in care sa va cresteti copilul impreuna, chiar daca nu veti mai fi impreuna cu tatal copilului. Pana la urma, primeaza interesul minorului. Apoi, minorul are nevoie de o figura paterna, iar dvs aveti nevoie sa va impartiti responsabilitatile. Ramane ca dvs sa apreciati, daca el chiar vrea sa promoveze un proces doar in scop de sicana, si daca asa este, sa demonstrati acest lucru in instanta. Numai bine

mirebire a scris:

saya-impala a scris:

Este de ajuns ca legislatia este atat de proasta incat ar acorda drepturi asupra unui copil si unui aurolac ce traieste in canal.

lului. Nu e o lege perfecta, poate fi imbunatatita mult de tot, dar e mai buna decat anterioara.
Asa ca nu mai priviti orice tata care vrea sa-si recunoasca progeniturile ca pe un posibil sicanator.

Problema e ca eu nu ma refer la orice tata, ci la unul anume, la cel al copilului meu!
Acel tata care ma ameninta constant ca ma omara si apoi se sinucide pentru ca el nu poate trai fara mine, ce sa spun, asta chiar e in interesul copilului, isi arata foarte mult dragostea fata de copil gandindu-se sa il lase orfan de ambii parinti.(Aceasta fiind doar un exemplu al amenintarilor pe care le primesc constant). Sau ar trebui sa raman langa un barbat ce nu poate asigura siguranta zilei de maine si pe care sa il intretin, doar ca sa aiba copilul tata? Dupa cum am spus, nu va mai dati cu parerea daca sunteti in necunostinta de cauza. Daca puteti sa raspundeti la subiectul topicului bine, dac nu, pastrati-va parerile personale.

@saya - vi s-a raspuns, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu si mai bine. Nu e copilul meu => nu e responsabilitatea mea.

mirebire a scris:

vi s-a raspuns, daca vreti sa intelegeti bine, daca nu si mai bine. Nu e copilul meu => nu e responsabilitatea mea.

Am inteles care este situatia legala si cam ce trebuie sa fac pentru a demonstra in instanta ce am de demonstrat, insa nu suport criticile care imi sunt aduse pe nedrept...