Ce pot sa fac cu un minor scapat de sub control?

Si ce sfaturi v-a dat psihologul? ce terapie urmeaza? sau ati fost doar consultativ acum 2 ani.
Cum are 14 ani si doar 5 clase banuiesc ca aveti probleme de toate felurile de mai multi ani. Cred ca amandoua aveti nevoie de ajutorul psihologului (nu al psihiatrului) si de ajutorul unei comunitati de suport. Mergeti la biserica? Sunteti prietena cu parintii colegilor fetei? Pe dvs cine va sprijina?

(cel mai usor sunt de crescut copiii altora, asa ca sfaturi aici pe forum veti gasi din toate categoriile)

fata spune ca ii place viata pe strada si acel anturaj.nu mai merge la scoala deoarece a fost exmatriculata din cauza problemelor pe care le face. am fost angajata pana acum un an, cine credeti ca ma tine la serviciu eu plecand tot timpul ba la politie ,ba pe la spitale .am tinut-o in casa 6 luni si cand aprins un moment a fugit din casa cu tot ce aveam.oricat de mult as incerca sa vorbim cu ea ne spune ca ei ii place viata pe strada.pleca noaptea din casa ,viata mea este mizerabila,nu dorm ,nu mananc pt ca nu pot.pe ea nu o intereseaza si nici pe alta institutie a statului.m-a depasit situatia. as vrea sa existe un remediu. ma confrunt cu situatia de 2 ani si nu gasesc nici-o rezolvare.stie ca nimeni nu pate sa ii faca nimic ,nici politia nici eu si de aceea face ce vrea. traiesc cu frica .este copilul meu,il iubesc. nu l-am abandonat,nu l-am maltratat,am incercat din rasputeri sa fac tot posibilul sa ii fie bine dar fara rezultat, situatia tine de 2 ani fara oprire.vrea sa plece continuu de acasa. am obosit .....chiar nu mai pot

[ nu mai scrieti cu majuscule, multumesc]

Ati incercat si varianta sa o ignorati? Este normal ca un parinte sa ofere tot copilului dar si copilul trebuie sa ofere ceva la schimb si in primul rand respect. de multe ori gresim cand le oferim absolut tot, ne sacrificam ca sa-i fie "bine" copilului, sa nu sufere ca mine, etc. etc.

Eu am aplicam metoda si a dat rezultate. Am aplicat si metoda "parola e la mine" si poti sa te dai cu capul de pereti ca o sa zugravesti". La dvs. e mai dificil ptr ca situatia dureaza de multa vreme iar copilului ii place pe strada.

Sunt metode pe care ti le poate spune un psiholog daca tot spuneti ca ati fost la psiholog, asa cum v-a intrebat cineva mai sus, ce v-a sfatuit psihologul? A dat rezultate sau nu? S-a imbunatatit ceva?

Eu sunt adeptul taierii "raului" de la radacina. La situatii de criza se aplica masuri de criza!

Nu ne-ati spus daca o hraniti, daca ii spalati hainele, daca ii dati bani de buzunar.

Puneti piciorul in prag, pana la 18 ani face ce spuneti dvs. iar a doua zi dupa ce implineste 18 ani poate sa plece in lume cu anturajul.
Daca incepe cu fitze ca are drepturi sau chestii din astea ii spuneti ca poate sa se duca la Protectia copilului sa va reclame.

Prin urmare, fara mancare, fara spalat haine, ignorare totala. Nu vrea sa doarma acasa, ii aratati usa, vine vara si poate sa doarma si prin parc.

Impuneti reguli, in primul rand sa va respecte, sa va asculte, sa reia scoala.

Daca incalca vreuna din regulile pe care i le veti impune ii aratati usa si ii spuneti sa va caute cand va intelege ca trebuie sa respecte toate regulile.

Credeti ca veti rezolva ceva daca va veti consuma sanatatea cu gandul la copil? Sau ca veti primi vreun ajutor din partea ei daca va veti imbolnavi din cauza ei? Nici gand!

Mai bine sa plangeti acum decat sa plangeti mai tarziu! Adica dupa ce va ajunge prin puscarii.

Este usor de dat sfaturi, dar numai in locul mamei sa nu fii. Din pacate, nu sunt solutii stas pentru astfel de situatii, dar subscriu parerii utilizatorului Cyan. Daca cu binel nu merge, si se pare ca nu merge, cred ca s-a obisnuit cu un anume fel de a fi al mamei, atunci ignorarea oricat de greu ar fi, ignorarea consecventa s-ar putea sa o puna pe ganduri. Acum cred ca vede ca mama se plange, incearca s-o lamureasca, dar tot ai da de mancare, spala, calca, deci ea "castiga". Cred ca o schimbare de atitudine, un comportament rece, repet oricat de greu ar fi, rece, consecvent in raceala lui, fara derogari, ar putea da rezultate. cred ca asa ar pune-o pe ganduri si poate ar intelege ca lumea nu se misca dupa cum vrea ea si anturajul ei. Va doresc tarie si rezistenta.

Discutati cu un psihiatru, poate o interneaza fortat la psihiatrie (dezintoxicare). Faptul ca nu merge la scoala inseamna ca-si pune viitorul in pericol, deci este un pericol pentru sine, asta poate fi motiv de internare fortata.