Ce pot sa fac cu un minor scapat de sub control?

nu sunt in masura sa dau sfaturi,dar am avut si eu o sora care a luat-o asa pe alaturi,cu anturajul.a sfarsit prin a se sinucide si viata noastra a fost daramata( 4 frati si parintii) nu am avut o familie dezorganizata ca sa spunem ca asa a fost un punct de pornire. de mica a fost mai rebela. sfatul meu este sa mergi la biserica,chiar daca singura si sa stii ca daca ai credinta Dumnezeu chiar iti va da rezultate.va pup si sper din tot sufletul sa nu patiti si dv asa o mare drama!

adyy13 a scris:

6. Metoda dresajului sau a recompensei.
.......
Eu va recomand ca discutia cu ea sa se faca la un mediator.

Copilul nu este un animal pe care sa il dresezi si apoi sa ii dai un cub de zahar drept recompensa.
Un mediator nu poate face mai mult decat ce poate face un psiholog.
In opinia mea acum este cam tarziu cu "dusul gunoiului".
Acum trebuie aplicata metode dure, cu dusul la biserica nu vad rezultate ptr "minti pierdute".
Acum se afla in faza "ori la bal ori la spital".
Riscuri sunt dar nimic nu se obtine fara risc. Copilul nu se afla in pozitia sa puna conditii, atat timp cat beneficiaza de suportul mamei ptr viata de zi cu zi trebuie sa respecte regulile impuse de mama. Daca nu intelege ca viata este formata din reguli pe care trebuie sa le respecte si vrea sa traiasca dupa propriile reguli nu are decat. Daca sinteti cu sufletul impacat ca ati facut tot ce se poate face de catre un parinte ptr copilul lui nu va ramane decat sa ii aplicati si metoda "casa e a mea, usa e a ta!". La un moment dat va reveni sa ceara mostenire dar ii spuneti ca legea nu va obliga la asa ceva.
Mai pe romaneste "cui pe cui se scoate!".

De data aceasta nu pot fi de acord cu Cyan, Usa e a ta seamana cu eu te-am facut eu te omor. Metode mai dure, tip ignorarea , voita si aparenta evident, da, dar si din punct de vedere legal s-o gonesti nu se poate, ca sa nu mai vorbim din punct de vedere uman, parintesc. cred ca mama se lamenteaza si atat, iertata sa fiu, repet nu sunt in locul ei si cred ca nimeni nu poate simti ce simte ea, dar.. ca intotdeauna exista un dar.. copilul acesta a ramas repetent in clasa 5-a adica la 10-11 ani. Atunci ce s-a facut, a fost mangaiata pe teasta, lasa ca pupa mami si trece?? Stiu ca este usor de dat cu piatra, dar mama trebuie sa treaca peste orice orgolii, sa ia legatura cu tatal, indiferent ce acuza i-ar aduce, primeaza copilul. Cred ca numai asa , combinat cu o anume duritate (si nu ma refer la cea fizica) si o aparenta (pentru copil) ignorare ar putea sa aduca o schimbare. de ce nu o urmariti cand se intalneste cu anturajul, daca fumeaza iarba, chemati politia cu orice risc, mai bine asa decat sa ajunga o drogata fara scapare. Poate vi se pare extrem de dur, dar am vazut cazuri teribile aici in tara unde profesez, la Tribunalul de Minori, situatii in care copii la 16 ani au realizat ca sunt nu numai drogati dar au fost folositi ca sa vanda droguri, si ca pedeapsa este mare, ani si ani de detentie, intai ca minor, apoi ca adult, in functie de gravitate. Ei bine, durerea si disperarea acestor copii nu e usor de uitat, mai ales ca inteleg abia atunci ca societatea este fara mila si sanctioneaza dur aceste activitati. Mai bine dv sa luati masuri, amentati-o intai cu politia si nu cedati.....Imi pare tare rau pentru dv si pentru orice parinte in situatia dv.

Hristos a inviat!

Eclair, permiteti-mi sa va contrazic. Din experienta va spun ca metoda "recompensa" + explicatia de genul "ai vazut ca daca ai muncit ai castigat ce tia-ai dorit.." a dat rezultate foarte bune. Trebuie gasite metode mai dure sau mai putin dure (in functie de caz) prin care copilul sa vada ca exista si o altfel de viata, cu mult mai buna decat cea pe care si-a ales-o. Nepotul meu, in clasa a-5-a (scoala de tara), nu stia sa scrie si sa citeasca si umbla toata ziua cu baietii pe camp si la furat. Bineinteles ca parintii lui au fost si la politie dupa el. Am profitat de ocazie ca pe mine ma asculta si am procedat in felul urmator: 1- l-am luat in Bucuresti si l-am inscris la scoala. Am vazut ca ii este rusine de colegi.2- meditatori; 3- rabdare cu carul din partea mea plus urmarire continua; 4- explicatii cuvant cu cuvant; altele...pe care le-am crezut utile;- recompensa. Am vazut ca isi doreste telefon si calculator. Am intrebat cum va umbla el cu telefonul si calculatorul daca nu stie sa scrie si sa citeasca. Ca sa ii demonstrez ca am dreptate, i-am cumparat un tf. modern si i-am spus : "acum descurca-te". A doua zi telefonului nu ii mai mergea sistemul de operare. I-am spus ca asta se intampla daca nu stie sa scrie si sa citeasca. Asa l-am convins sa mearga la scoala chiar daca va fi greu.
I-am aratat pe "viu" ce loc de munca va putea avea daca nu invata si ce va putea avea daca invata. Cel mai apropiat exemplu am fost eu si un angajat necalificat. L-am intrebat cum vrea: "la sapa sau la calculator?"

Metoda schimbarii domiciliului a contat extraordinar de mult.

Eu cred ca dumneavoastra sunteti primul om care o poate ajuta. Cautati n punct sensibil, o dorinta arzatoare a ei, ceva ce stiti ca va merge. Daca nu reusiti dv. apelati la o ruda asa cum au facut parintii nepotului meu. Ei nu au reusit sa se descurce. Eu am reusit dar.....cu multa, multa rabdare si timp si atentie si....nu stiu ce sa mai zic. Simt ca am obosit dar am reusit. Sper sa nu o mai ia razna, sper ca a inteles.

Mai incercati doamna si nu la psiholog sau psihiatru, fiti dumneavoastra "doctorul" de care are nevoie.
Sarbatori fericite tuturor!