Marți, 11 februarie, are loc evenimentul: Negocierea colectivă - Alegerea reprezentanților angajaților și provocările practice. Participă →
Daca ,,Prezentarea salariatului la convocarea efectuată în vederea cercetării disciplinare nu este o obligaţie, ci un drept al salariatului.”, atunci sunt aplicabile si dispozitiile art. 38 din Codul muncii: ,,Salariaţii nu pot renunţa la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege.”
rezultă expres că salariatul are dreptul să formuleze şi să susţină toate apărările în favoarea sa, fiind vorba aşadar despre dreptul la apărare, iar nu despre obligaţia de apărare, dreptul la apărare neputându-se exercita în cadrul unei obligaţii - obligaţia de prezentare la convocare
dacă neprezentarea salariatului la convocare ar constitui abatere disciplinară, ar fi necesară efectuarea cercetării disciplinare prealabile înainte de sancţionarea ei, ceea ce ar presupune o nouă convocare, cu consecinţa unui şir care ar înceta odată cu concedierea salariatului.
obligaţiei angajatorului de a efectua convocarea nu îi poate corespunde obligaţia salariatului de a se prezenta la convocare, ci dreptul în acest sens al acestuia
angajatorul are dreptul de a da salariaţilor dispoziţii cu caracter obligatoriu, totuşi aceste dispoziţii privesc mai ales sarcinile de serviciu, conduita la locul de muncă, iar nu efectuarea cercetării prealabile care este o obligaţie a angajatorului.
neprezentarea salariatului la convocare are semnificaţia renunţării salariatului la dreptul la apărare, neconstituind aşadar o abatere disciplinară
salariatul trebuie sa se prezinte pt a-si formula apararea.....deci dreptul la aparare incepe dupa ce se prezinta nu inainte. Se poate prezenta la cercetare si sa nu se apere.