Custodie exclusiva

va multumesc mult pentru raspunsuri. am un avocat bun, insa nu crede in sansele custodiei totale in contextul noului cod. am nevoie de inca un avocat bun care sa creada ca pot castiga. am atatea probe, trebuie doar sa gasec un avocat care sa le organizeze si sa ma reprezinte crezand cu tarie ca va castiga!

Diana, baza legală pentru autoritate unică există acum, violenţa asupra partenerului şi/sau a copilului este motiv pentru autoritate părintească unică:

Lege nr. 257/2013
Art. ILegea nr. 272/2004 privind protectia si promovarea drepturilor copilului, publicata in Monitorul Oficial al Romaniei, Partea I, nr. 557 din 23 iunie 2004, cu modificarile ulterioare, se modifica si se completeaza dupa cum urmeaza:

La articolul 31, dupa alineatul (2) se introduc cinci noi alineate, alin. (2^1) - (2^5), cu urmatorul cuprins:
(2^5) Se considera motive intemeiate pentru ca instanta sa decida ca autoritatea parinteasca sa se exercite de catre un singur parinte alcoolismul, boala psihica, dependenta de droguri a celuilalt parinte, violenta fata de copil sau fata de celalalt parinte, condamnarile pentru infractiuni de trafic de persoane, trafic de droguri, infractiuni cu privire la viata sexuala, infractiuni de violenta, precum si orice alt motiv legat de riscurile pentru copil, care ar deriva din exercitarea de catre acel parinte a autoritatii parintesti.

Din experienţă proprie, îţi recomand ca în şedinţă, în faţa completului de judecată, să ceri permisiunea să vorbeşti chiar tu. Te vei referi la fată, în sensul că tu înduri bătăi, jigniri, ameninţări, dar copilul nu este de vină că tu n-ai presimţit comportamentul din viitor al tatălui. Trebuie să focusezi pe copil, pe coşmarurile ce le are când se apropie vizita tatălui, când o sună, că se fereşte de băieţii din clasă, că-i este frică să iasă pe stradă ca să nu se întâlnească cu tata, etc., ştii mai bine decât mine. trebuie să accentuezi situaţia conflictuală dintre voi, ca părinţi, de lipsa totală de comunicare, ceea ce face imposibilă exercitarea autorităţii părinteşti în comun.

P.S. Cu 2 avocaţi, dintre care unul printre cei mai buni în probleme de minori şi familie, am pierdut, pur şi simplu instanţa nu i-a lăsat să vorbească, nu a admis probe noi, deşi au fost cerute în termen; la următorul proces, cu acelaşi, în problema autorităţii, n-am avut avocat, am cerut termen pentru angajare avocat, mi s-a respins, dar mi s-a dat cuvântul, am spus tot ce aveam pe suflet, ştiind că oricum voi pierde şi...am câştigat.

Stimata doamna DIana, in primul rand trebuie sa va relaxati. In al doilea rand, chiar daca va dispare calitatea de soti, cea de parinti, nu dispare prin divort. Trebuie sa intelegeti ca fiecare dintre dumneavoastra are dreptul sa pastreze relatiile firesti cu minora. Partea buna este ca aveti posibilitatea sa faceti dumneavoastra o intelegere cu tatal minorei cu privire la programul de vizita dar care sa aiba in vedere interesul superior al fetitei. Indiferent ce or sa va spuna avocatii, judecatorul este cel care are ultimul cuvant si el are in vedere interesul superior al minorei, pe cand avocatii, nu. Cat despre cumparatul de judecatori, face parte din "razboiul" psihologic pe care il duceti in acest moment, amandoi. Nu e cazul sa cumpere nimeni judecatorul pentru un program de vizita, fiindca oricum il va avea. Cat despre sa va invete cineva , cum am vazut mai sus, ca fetita sa spuna ca nu vrea sa participe la program, face parte din argumentul pe care l-am adus mai sus, ca avocatii nu au in vedere interesul superior al minorei. Nu cred ca vrea cineva sa spuna ca o fetita nu doreste sa tina legatura cu tatal ei. Ganditi-va cum ar fi daca judecatorul ar stabili domiciliul minorei la tata si d-voastra ati avea voie sa vedeti minora un weekend pe luna. Ati fi multumita ? Sunt convins ca nu.
Ca sa evitati razboaie care se vor mai intinde cativa ani de acum incolo cu privire la programul de vizita, recomandarea mea e sa bagati toata lumea "sabiile" in teaca si sa incercati sa faceti o intelegere, chiar daca acuma pare ca e imposibil. Si asta puteti s-o faceti apeland la un mediator.
O intelegere cu privire la programul de vizita, sau chiar un plan parental se poate construi cu ajutorul unui mediator. Mediatorul este specializat in a va ajuta sa faceti sa faceti astfel de intelegeri si atunci nimeni nu mai are de ce sa fie suparat. Iar intelegerea puteti s-o puneti pe masa judecatorului si el o va consfinti, asa cum ati decis impreuna.

va multumesc mult pentru mesaj. aveti dreptate, asa ar fi normal sa lasam sabiile si sa discutam ca doi oameni maturi care am conceput impreuna un copil si care trebuie sa se ocupe impreuna de el. insa , din pacate, nu este usor. el nu doreste asta, ci doar sa ma atace pe mine si sa scoata in evidenta ca nu fac nimic bine in legatura cu copilul si asta nici nu e asa grav. nu ma afecteaza decat daca eu las sa ma afecteze. insa ce fac daca fetita nu vrea sub nici o forma sa il vada, sa vorbeasca cu el sau sa mearga la el? a tarat-o 10 ani cu forta in vacante la bunici, uneori de par, doar pentru a-si vedea mama fericita, iar copilul meu imi spunea plangand si tavalindu-se ca uraste vacantele si bunicii, iar eu nu puteam face nimic , caci luam bataie si eu si ea. acum ea nu vrea sa auda de el , caci stie ca asta inseamna bunici de la prima intalnire, iar cu el nici ca se poate sta de vorba. de fapt problema noastra e mult mai complexa, intrucat eu ma razboiesc indirect cu soacra mea care a facut o obsesie pentru copilul meu si care , daca in primii ani de casnicie ma ruga sa i dau ei fetita ca ea nu a avut fete si sa mi fac eu alt copil, a culminat cu amenintari, batai si intaratarea sotului meu sa ma bata pentru a mi lua copilul. copilul meu a asistat la absolut toate bataile si injuraturile pe care eu le am luat fie de la soacra, fie de la sot.
in aceasta situatie credeti ca as putea sa conving in vreun fel copilul meu sa mearga la tata, acum ca a scapat de calvar? credeti ca exista vreo sansa de mediere fara sa mai trec iar printr-un circ?

Diana 2003, citeşte pe acest site postările de la titlul"Alienare părintească, copil care refuză relaţia cu celălalt părinte " postat în 26 septembrie, ai de învăţat de acolo.
E drept, nu este rezovată problema autorităţii părinteşti exclusive, dar trebuie să speri că un cap luminat va schimba legea sau măcar va explica judecătorilor că excepţia întăreşte regula.
Şi mai eşti în avantaj: copilul e mare, mai ai de aşteptat doar 8 ani să scapi de calvar, alte mame, cu copii de 1-2 ani mai au mult de suferit.