Societate de consultanta juridica

Încep să cred că înţelegem lucruri uşor diferite prin "spiritul legii" (exact motivul pentru care doream să evit în discuţie apelul la această noţiune). Putem filozofa asupra ideilor de spirit al legii, scop al legii, simulaţie etc. - ar fi interesant, dar complet nepractic, mai ales în scris.

Am propus evitarea unora dintre ideile pe care le-aţi înşiruit (ex. încălcarea spiritului legii, interpretarea unei activităţi conform codului CAEN) nu pentru că, avocăţeşte, le-aş fi considerat puncte forte ale unui adversar şi mi-ar fi convenit să le evit. Am făcut-o pentru că le consider nerelevante în discuţie, astfel încât chiar dacă am ajunge la un acord asupra acestora nu am găsi şi un răspuns temeinic pentru problema discutată (defectele "sistemului" permit eludarea lui prin posibilitatea înfiinţării unei societăţi comerciale al cărei obiect concret de activitate să fie consultanţa juridică).

Nu vreau să creez aparenţe greşite: nu am fost niciodată într-o instanţă, nici ca participant, nici ca spectator. S-ar putea să am o reprezentare complet greşită a lucrurilor care "ţin" în faţa unei instanţe. Cred, însă, că este improbabilă câştigarea unui proces prin argumente vagi de genul apelului la spiritul legii. ªi-atunci unde este mai degrabă lipsa de argumente? Acolo unde eviţi ideile care-i convin interlocutorului sau acolo unde argumentele se bazează pe noţiuni vagi şi pe interpretări personale?

Discuţia practică pe care o propuneţi se bazează pe un model fix de desfăşurare a afacerii şi pe prezumţii despre "calitatea serviciilor" etc. cu care nu sunt şi de acord. Ce pot comenta? Dacă e un model viabil pe piaţă? Dacă el conferă avantaje clienţilor? Dacă ar fi oportun? Probabil. Nu era însă acesta obiectul discuţiei.

Chiar nu vreau să conving pe nimeni de nimic, aşa că dacă aşteptaţi argumente convingătoare veţi avea o mică deziluzie. Îmi doresc o discuţie decentă, cu fruntea descreţită despre un subiect care poate fi sensibil. Rostul? Începe să fie din ce în ce mai estompat. Probabil era acela de a releva probleme cărora actuala lege lata le îngăduie o liniştită existenţă de ani buni. Mai ales că acestea priveau atât de prestigioasa şi onorabila profesie juridică.

Până la urmă aş putea reduce întreaga discuţie la câteva probleme esenţiale pe care legislaţia actuală le tratează neglijent şi nepragmatic:
- am importat forme dar nu le-am dat şi un fond (neviciat) şi ne complăcem în dezordinea rezultată - acolo unde există distincţia avocat-consilier juridic, există şi criterii ceva mai clare de diferenţiere; bunăoară, un barrister este prin excelenţă un avocat pledant, pe când un solicitor este un consilier; noi am preluat un ghiveci de idei şi le-am închegat într-un dezastru juridic şi practic;
- acolo unde legea este defectă şi nu poate preciza clar mai întâi prin litera sa ceea ce a intenţionat "legiuitorul", invocarea spiritului legii (altfel, o simplă figură de stil) nu-i va corecta carenţele, oricât de bine-intenţionaţi am fi;
- în particular, restricţiile impuse profesiei de consilier juridic sunt atât de aberante, încât aproape că este civic necesară căutarea mijloacelor legale care să aibă ca efect înlăturarea acestor restricţii; percepţia legii în societatea noastră are aceeaşi tendinţă precum apa care găseşte întotdeauna calea cu cea mai mică rezistenţă (v. simulaţia în materia donaţiilor, contractul de întreţinere/vânzare-cumpărare cu clauză de întreţinere, concedierea pentru motive care nu ţin de persoana salariatului etc.).

Din nefericire, aceste idei rămân vagi, privesc un obiect prea vast, depind prea puţin de puterile noastre şi nu pot avea un efect concret imediat.

In ce priveste avocatii in house, nu cred ca vorbim cu totii de acelasi lucru. Una e un avocat al unei SCA detasat temporar, inlocuit din cand in cand, care in continuare foloseste resursele SCA-ului si este platit de aceasta, si alta e avocatul titular de cabinet individual care are un singur client, care are biroul la acel client, care foloseste bunurile acelui client si care numai nu-si pune logo-ul clientului pe cartea de vizita scriind totodata "AVOCAT"... Cred ca despre cei din urma vorbeam si eu si a_k, si nu cred ca ma poate contrazice cineva ca de fapt acestia sunt consilieri juridici "sub acoperire". Pana la urma o schema de-asta e profitabila pentru toata lumea: angajatorul plateste mai putin, ca nu are de suportat CAS, CASS & co, consilierul-avocat are un venit sigur si poate oricand sa mai faca ceva in plus (cel putin) in timpul liber, deci cred ca e folosita la scara larga.

De acord cu tine, insa experienta mea mi-a aratat multe exemple ca cel descris de mine.
Poate nu m-am facut inteleasa, genul de avocat de care vorbesc foloseste resursele juridice ale SCA si resursele de birotica ale clientului.
Nu vorbesc de o detasare, vorbesc de avocati care au fost la SRLul in cauza 3 sau 5 ani... cand au fost inlocuiti pe motive de promovare sau schimbare job...
E vorba despre acel gen de avocati care, asa cum spui si tu, sunt confundati cu SRLul insusi, cu un angajat al sau.
Sunt de acord ca sunt consilieri juridici sub acoperire, dar cunosc firme care cautau avocati numai de la SCA x sau y. :D Imi amintesc un client care isi evalua costurile pentru situatia unui avocat cum spui tu, unul cum spun eu si un consilier juridic.
Nu-i placea de consilier ca ii marea costurile fara garantii suplimentare, nu-i placea de avocatul independent ca nu i-l garanta nimeni... Asa incat, ideea sa dea un pic mai mult dar tot pe-acolo ca sa aiba garantia unor acte lucrate ani de zile il incanta.
O fi o practica redusa, nu spui nu...

@a_k.
Practic, acele societati functioneaza pentru ca nimeni nu le face plangeri, ca nu exista resurse de verificare a lor si e normal sa fie astfel...
Problema legalitatii se pune, deci, numai in momentul ca cineva ataca, efectiv, SRLul in cauza.
La fel de practic, lasam scopul si spiritul legii (fara de aceste filosofii legea ramanand numai o insiruire ilogica de cuvinte) si ne indreptam spre actul de constituire al societatii. Ce spunem de... cauza ilicita.
E o componenta a oricarui act juridic... si se analizeaza pentru a stabili legalitatea sau nu a actului...
Conform scopului actului, cauza sa e ilicita, anume de a exercita pe ocolitelea avocatura...

Intrebarile alea practice? Ceva raspunsuri sa dezbatem?

Sunt de acord cu Zolic si exemplul sau imi pare unul bun. Mai mult, cred ca e un mod de exercitare a unei profesii juridice perfect legal. Ideea e buna!

Pentru mine ce-a mai interesanta creatie juridica este " societatea civila cu raspundere limitata" dar conteaza cine si de ce s-a creat aceasta forma de struto - camila .
Practica a demonstrat un singur fapt consilierul juridic este mai de buna si naiva credinta in relatiile juridice, nu tu trafic de influenta nu tu interese nu etc.
N-am sa inteleg de ce atata opozitie fata de aceasta profesie, dincolo de discutiile de gen "exercitarea pe ocolite a avocaturii" .
Nu am nimic cu nimeni doar sunt dezamagit de toate teoriile contra unui mod de a exista in diferite forme directe si pe fata a consilierilor juridici .

AVLIL a scris:

Sunt de acord ca sunt consilieri juridici sub acoperire, dar cunosc firme care cautau avocati numai de la SCA x sau y. :D

Pai si SCA x sau y chiar era dispusa sa renunte de tot practic la un avocat? Cam ciudat...