Modificare program de vizita si exercitarea in comun a autoritatii parintesti

ma dezamagiti profund,credeti-ma ca m-am saturat!cum se poate asa ceva,numai asta aud de ani de zile,ARE DREPTURI, CERE,......dar eu,dar copilul,noi ce suntem? ce avem?cine imi poate indica o lege care afirma ca o mama singura este obligata sa accepte mizeriile ,umilintele fostului sot si ale concubinei,nu am cum sa nu pomenesc de individa,din cauza ei,copilul meu a mintit ca i-a facut lucruri care nu le discut aici si am ajuns sa am plangere penala,pt ca s-a saturat de inertia tatalui ,care sta ca o momaie si s-a hotarat sa faca el ceva si sa o bage pe aia la puscarie,sa scape odata de ea. vi se pare normal? care e singurul lucru care mi-a ramas de facut,sa parasesc tara,cu asa incurajari.
p.s. sa nu uit,a recunoscut in fata psihoterapeutului unde am fost consiliati ca si parinti,ca face toate aceste din razbunare,eu trebuia sa cer desfacerea casatoriei din culpa comuna,nu conteaza ca instanta a hotarat altceva.deci,hai sa-i dam acestui tata iubitor absolut tot ceea ce cere,indiferent daca are cu ce sau de ce
corect?

asta vom incerca sa facem,in instanta,sa cerem ca programul de vizita sa ramana asa cum a fost stabilit de prima instanta,deoarece a fost corect stabilit si nu sunt elemente noi si benefice care sa determine schimbarea lui,decat ambitia tatalui de a ma racai incontinuu
apropo,in cererea de chemare in judecata a fostului,cuvantul CONCUBINA este scris o data la trei cuvinte,el cere acest program pentru a locui copilul cu concubina deoarece aceasta il iubeste foarte tare si il trateaza ca pe copilul ei,si tare ii este drag,si il iubeste puternic,si...............cam asa suna in mare parte aceasta cerere.E NORMAL?

Daca puteti parasi tara cat timp aveti autoritate parinteasca exclusiva (adica fosta incredintare) faceti-o! In Romania tatii au doar drepturi, oricand. Nu se intereseaza de copil, nicio problema, se va interesa de acum in colo, nu plateste pensie alimentara, nicio problema, ii faceti plangere penala, nu e treaba instantei civile. Asa arata "intelepciunea" instantei si a leguitorului. Intrati pe ecris si cititi solutii avand alaturi cateva pastile de extraveral.
Daca nu puteti pleca, trageti cat puteti de timp: la 1ul termen cerere alt termen ptr angajare aparator, solicitare martori, mutati-va in alt sector/oras etc sa faca copilul 10 ani spre a fi obligatorie audierea lui. Apoi tarati-l in instanta, la initiativa tatalui, in vederea implinirii "interesului lui superior", faceti-va cruce si asteptati pronia cereasca: castigati/pierdeti (rezultatul in general nu are legatura cu probele)!
Daca pierdeti urmeaza circul cu punerea in executare, angajati avocati, mergeti pe la psihologi, chemati in ajutor prieteni/vecini si dupa vreo 2-3 ani de cheltuieli de toate felurile (nervoase, financiare etc) asteptati sa vedeti ce va decide copilul, caci cu forta nu-l poate duce nimeni la "tata"!
Succes

iuliagorbanescu a scris:

ar fi ingrozitor sa il obtina,si pentru mine,si pt copil,mai ales custodia comuna,si asa si-a luat tot felul de libertati si a facut ce a vrut din copil,in calitate de TATA, si eu,oricum nu am facut nimic fara sa ii spun si lui, plus ca nu participa cu nimic la nimic, pt ca nu il obliga nimeni,doar se impune si comenteaza la toate cele,vegheaza,are dreptul. ce pot face?
el a deschis acest proces pe baza unei plangeri penale,pe care mi-a facut-o anul trecut,si pe care si-a retras-o,deoarece copilul nu a mai vrut sa il mai vada cat timp era individa aia omniprezenta. plus ca a mintit ca m-a chemat el la mediere si eu nu am fost,......fara nici un document,nimic
cum e posibil ca procesul sa mearga mai departe? pe ce baza?

Procesul se va judeca.
Daca copilul nu vrea urmeaza ca instanta sa analizeze cazul si sa ia o hotarare.
E posibil sa aveti noroc dar e posibil si sa se ajunga la o hotarare care sa nu se poata executa silit...

D-na Iulia, nu vă mai necăjiţi atât. Fără nici o cheltuială, fără avocaţi, fără psihologi, problema se rezolvă simplu: copilul spune:Nu plec cu tine, nu vreau să plec cu tine! Atât! Bineînţeles, dacă nu vrea. Dacă vrea, n-are decât. Nu poate impune un copil cu cine să trăiască tatăl lui.
Are de ales: ori nu merge, indiferent de motiv, ori merge, necondiţionat.
Copilul e destul de mare ca să se exprime.
Autoritatea părintească comună o va obţine negreşit, că aşa e moda acum, iar magistraţii nu prea judecă. Asta înseamnă ca până când copilul îmlineşte 18 ani, veţi pleca în vacanţă împreună cu copilul doar în Romania, dar nu-i nimic, avem o ţară frumoasă, cu munţi, ape, Deltă, Litoral...