Cu asemenea respect, va spun si eu ca imi pare foarte rau sa ganditi asa mai ales ca aveti un baiat in varta de 13 ani, care va trateaza cu aceasi superficialitate ca si fiica mea.Poate ca nu am detaliat suficient de mult ca sa intelegeti: una ar fi ca, este total gresit sa spuneti ca m-am grabit sa ma recasatoresc, nu stiu ce intelegeti prin asta...fiecare are dreptul la o viata de familie si la propiile convingeri.Eu nu am incercat sa-i inlocuiesc tatal, dimpotriva cu ea am fost destul de matura sa vad ca nu trebuie si nu sunt sanatoase discutiile in care l-as fi denigrat pe tatal ei, s-o folosesc pe post de judecator, care-i cel mai bun si care-i cel mai rau.Cel putin prin despartirea noastra, fetei sunt convinsa ca i s-a facut un bine, deoarece sufeream cu totii in urma scandalurilor si violentei domestice, repetate, fapte ce au dus acest copil la tratament...pentru enuriazis nocturn si ziua, secundar, cred ca stiti ce vreau sa zic...pe baza de stres...la varsta de 5-6 anisori, si pentru care a necesitat tratament medicamentos si psihologic dar doar strict pe problema asta,timp de peste 6 luni de zile.Vreau sa va zic, ca acest parinte...pentru ca pe mine nu ma intereseaza poate sa fie tata, mama...nu fac discriminari, nu l-a interesat deloc sa participe macar la o singura sedinta de-a ficei sale, ba mai dureros a fost faptul ca nici tata si nici familia lui nu accepta ideea ca fata intr-adevar era bolnava, bolnava din cauza certurilor ce au cauzat subit acest enuriazis.Intotdeauna spuneau ca : " eh, mai uita si ea ca se ia cu joaca, seara doarme greu..."Preocuparea mea a fost de alta natura, nu stiu ce doriti sa spuneti, in fine...trecuse aproape un an, cand m-am recasatorit, care este problema, fata oricum si necasatorita fiind nu ma acceptat.Si pana la urma nu vad ce sa fie asa rau? Pe taica'sau pe care amandoua l-am prins cu domnisoara de pe atunci cu care era intr-o relatie extra conjugala, nu s-a suparat decat sa o citez:" m-am suparat dar nu asa tare", iar acum in prezent ca acesta locuieste cu fata concubinei si cu concubina care urmeaza sa vina din strainatate si sa locuiasca cu ei, tot la doua luni, nu mai este suparata? chiar i-am zis si stiti ce mi-a zis ca nu are nimic ca eu am fost prima. Pai saraca, desi stie sau stia, ma rog, ca noi doua am plecat nevoite in chirie si l-am lasat pe taica'sau, pt caracterul si viata de familist pe care daca ar fi sa vi-o descriu...m-ar apuca noaptea, ca efectiv ne-a scos afara din casa, vanzandu-i mamei sale casa, si apoi aceasta din urma sa doreasca ordin de evacuare pe timp de iarna, care din pacate nu i l-ar fi aprobat nimeni pe atunci si mai ales ca acolo aveam drepturi, neintabulandu-ma cu rea credinta pe o parte a casei nou construita in timpul casatoriei, dar ma rog pt asta fac partajul, si ma mai taraie si prin politie pt distrugere...ca mi-am fortat propia poarta, ca sa intru in casa la propia-mi casa care de fapt inainte sa se pronunte divortul fara stinta mea o vinde lu maica'sa, si mai imi cere si despagubiri pt distrugere...in fine, fata stia toate aceste lucruri murdare, nu va inchipuiti ca azi m-am divortat si maine gata m-am maritat. nu imi era foarte usor, sa nu credeti o mama singura, cu un tata care pe atunci imi dadea pensia din doua in doua luni, minimul pe economie, exact la limita, si care se autosuspenda-se special de la serviciu sa aiba timp de rautati si sa imi ingreuneze existenta, multe, multe lucruri care nu au sens sa fie detaliate.Ziceti ca trebuie sa veghez din pozitia asta.Eu nu sunt de acord, eu doresc sa imi fac datoria fata de copilul meu, pe care l-am nascut si l-am educat si am avut grija de toate cele trebuincioase pana la varsta de 10 ani cand din cauza tatalui ei, care a decis prin abuz emotional ruperea relatiei de mine.Faptul ca m-am recasatorit nu este un motiv ca sa ma respinga , am discutat si cu psihiholoaga scolii ei, si nici nu ete un motiv ca sa nu locuiasca cu mine.Cand se constata ca un parinte isi abuzeaza copilul doar atunci se decade din drepturi, pana atunci si ea si eu si tatal ei avem unii fata de altii drepturi si obligatii. Credeti ca va creste sanatos cu convingerea ca eu sunt o mama rea, credeti ca peste cativa ani mai pot recupera toata esenta copilariei ei, cand trebuia sa aiba alte griji decat sa stea paznic si judecator intre mine si tatal ei. De ce tata nu doreste sa ne intelegem si sa gasim o cale de mijloc, oare nu isi da seama ca ceea mai castigata ar fi fiica noastra. De ce sa fiu inlocuita de toti, ex.soacra, actuala mama vitrega, actuala sora vitrega, etc. cu care nu am nimic as fi de acord asta este fac parte din viata tatalui ei, il priveste...dar spatiul meu, locul meu de mama natural nu poate fi egalat, cumparat si nici inlocuit.Eu nu doresc sa astept ani si ani, sa ajunga ea sa faca copii si sa isi dea seama ca mama, nu i-a vrut raul niciodata doar ca asta este, cate familii nu se despart, inclusiv tatal ei are prieten intim care vine la el in casa si care are copil vitreg si concubina, si de aceea tata si fiica mea tot il vad normal...Nu inteleg daca l-ar interesa felul in care se simte ea, daca l-ar interesa urmarile, ar fi fot de acord una la mana sa ne intelegem, si doi chiar daca sa zicem prin absurd ca in urma demesurilor lui ca s-o determine sa se apropie de mine, nu ar da rezultate, s-ar interesa ca un bun parinte sa mergem impreuna cu copilul la psiholog. dar el nu vrea pt ca stie si continua sa o manipuleze in scop de razbunare.si pt toate astea, si eu am martori dar din pacate, toti prefera sa nu se implice pt ca sunt comuni...iar eu cu camera video dupa mine sa il filmez de-alungul vietii nu ma facut.si nici sa stau asa sa ma resemnez, ca fata alege si ca merge unde se simte ea cel mai in siguranta, nu astept pt ca fata mea, nu este crescuta de un tata normal, ci azi de sora vitrega, maine de ex soacra, poimane de mama vitrega, de toti, toti numai dintre cei mai exceptionali in afara de mine....ca la mine nu se poate, pt ca nu intelege nici lumea si nici ea ca eu sunt si am fost o mama buna, si un om prea bun pt a mai cunoaste si asemenea oameni.Am serviciul foarte bun, casa, un sot care o accepta pe fiica mea si chiar este un om bun, sunt in stare sa o cresc in conditii clar dezvoltate numai in interesul ei,nu vad oameni buni cu ce gresesc?Te lupti atata in instante pt dreptul tau de ati vedea si creste copilul, atat cat decide instanta prin hotararea aia judecatoreasca, ca sa vina o mana de oameni care se cred mai presus de orice instanta si sa zica NU!Pai, nu-ti vine sa mori, cat timp pierdut, stres, bani...certuri, pt ce? Nu mai are rost sa scriu nimic, am citit cazul Draghici si vreau sa zic ca m-a impresionat.Cineva de pe acest site mi-a recomandat T.A.T.A., sa i-au legatura cu dansul, asta o sa incerc sa fac.Nici nu stiu, sunt bulversata rau, cum o sa i-au legatura, ce trebuie sa fac...parca nici pe avocatul meu nu-l mai aud, tot ce spune, saracul spune, dar eu vreau minuni, azi maine sa se termine, sa imi tin fetita din nou in brate, sa-i spun ca o iubesc...si ca alaturi de mine si categoric si de tatal ei, asa cum este, va creste mare si frumoasa, frumoasa...asa ca mama ei :).Seara buna!
avocatnet.ro explicăm legislația
gi-jane2, moderator
cosmin_l