Munca in strainatate, viitor divort, soarta copilului ramas in Romania

Apelati la un mediator doamna si rezolvati toate problemele inainte de a pleca din din tara. NU va recomand instanta fiindca sunt proceduri greoaie si riscati sa deteriorati relatia cu sotul si asa tensionata, din ce spuneti. Autoritate parinteasca, acum de regula, se exercita in comun si doar domiciliul minorului se stabileste la unul din parinti, iar daca plecati din tara atunci minorul va avea domiciliul la tata, domiciliu pe care puteti decide de comun acord sa se schimbe in viitor. Cu conditia sa nu turnati gaz pe foc.
Cat despre dosarul penal in care este cercetat sotul, pana nu se finalizeaza cu o decizie definitiva si irevocabila, este nevinovat, dar poate constitui un factor major de stress. Cum nu poti avea si cutitul uns si slanina intreaga, daca plecati in strainatate la munca, copilul va ramane cu sotul, dar ar fi bine sa analizati si varianta sa ramana la bunicii materni. Succes.

Doamna ,va trebui sa lucrati citiva ani buni in strainatate pentru a va putea cumpara,sau face o casa.IN acest timp ve-ti pierde mult mai mult ,adica ve-ti pierde copilul ,in sensul ca ,atunci cind el va avea nevoie mai mult ca mama sa fie linga el nu ve-ti fi .Incetul cu incetul timpul va face sa fiti pentru el ceva fara sens .CINE v-a spus ca in strainatate se fac minuni v-a mintit .DECI ,MA REPET ESTE nevoiede ani duri de munca pentru a duce la bun sfirsit ceea ce dumneavoastra credeti ca este simplu .De ce nu stati sa va rezolvati situatia si dupa aceea sa luati o decizie,caci nici pe departe ceea ce vreti sa faceti este bine.

Sfatul meu este sa asteptati, cand sotul numai lucreaza si nu aduce venituri intentati divort si si cereti custodia unica a copilul iar dupa cand aveti custodia copilului plecati in strainatate si lasati copilul la parintii dvs apoi daca aveti cum il luati cu dvs .

flower2014 a scris:

Ar trebui sa anunt Autoritatea Tutelara?

Nu. In situatia dvs. actuala nu aveti obligatia de a notifica intentia plecarii la munca in strainatate. Ati auzit dvs. ceva ceva, dar nu destul.

Exista o astfel de obligatie (prevazuta de Legea 272/2004) dar nu sunt indeplinite conditiile in cazul dvs. (fiindca nu exercitati singura autoritatea parinteasca, ci in comun; nu plecati ambii parinti la munca in alt stat, ci doar dvs. etc).

Si, in general, e bine sa nu consideram televizorul (si nici forumul) ca prima si ultima sursa de informare. Si eu il consult pe "doctor google", dar mai deschid si usa doctorului din cand in cand. Caci, spre pilda, la vreo durere de masea (a naibi de a mea) n-o sa ma ajute cu nimic definitia durerii mele. (chiar daca-i scrisa de acelasi specialist).

va rog sa nu incepeti sa ma judecati ca abandonez copilul si plec, indur multe de prea multa vreme ...

Nu doamna, nu va judeca nimeni. Fiecare om isi stie viata si sufletul lui. Iar noi auzim atat de multe in profesia aceasta, ca unora dintre noi ne piere incet pana şi capacitatea de a ne mai ... mira, daramite de a judeca viata unui om fara sa fi mers cu papucii lui de casa. Si apoi, lasarea copilului in grija celuilalt parinte nu poate fi socotit abandon (presupun ca veti trimite si ceva bani coplului, ca doar de-aia plecati).

Tot ceea ce incerc sa va spun (si au incercat si altii inaintea mea) este ca daca veti pleca, in conditiile pe care le-ati expus, lasand copilul in grija tatalui, atunci sansele dvs. de a mai creste copilul in locuinta de vis pe care doriti sa o cumparati, incep sa tinda spre zero (nu spre maxim). Timpul ar putea lucra in defavoarea dvs. si in favoarea tatalui.

Iertare, dar mai bine va sperii eu, decat sa va sperie viata. Eu va spun ca un avocat va poate face arşice/ţăndări cu toata locuinta dvs. de vis pe care o veti avea-o, la vremea cand veti avea-o. (dupa ani de munca si absenţă din viata copilului) Puteti sa puneti dvs. pe cantarul justitiei o tona de ciment, caramida (sau din ce-o fi casa aceea) si ea/justitia va poate arata ca un gram de afectiune in plus (de exemplu) poate inclina balanta.

Doamna, contactati un avocat INAINTE de a lua o decizie pripita. POate ajungeti la o solutie potrivita situatiei dv.
Nu se poate sa lasati copilul cu un om despre care apoi sa dovediti ca nu poate creste copilul... pai si dv. il lasati acolo, cu acel om, instanta de ce nu l-ar lasa in continuare 3 ani mai tarziu cand copilul se va fi obisnuit cu stilul de viata, tatal o fi invatat sa spele si sa mai gateasca etc.
Cam asa se pune problema, legal. Dv. probabil simtiti ceva ca e pepotrivit in situatia asta, de aceea ne tot in spuneti sa nu va judecam. Noi nu va judecam, dar teama dv. tot exista. Pentru ca stie sufletul dv. ceva, acolo.
Mergeti la un avocat. Cautati alta varianta. Caci pana acum, desi am priceput situatia dv. si a sotului, n-am prea inteles ce e cu copilul, cati ani are, cata autonomie, cati bunici, care e starea lui de spirit, ce si-ar dori, relatia lui cu tatal...