Drepturile tatalui asupra unui copil provenit dintr-o relatie de concubinaj

Martonze a scris:

Ar fi de speculat acest aspect, nu crezi ?

De speculat se poate specula orice pe net și chiar și pe acest forum. :)

În acest context s-ar putea specula și pe tema distincției între „furnizor de material genetic” și „incubator”.
Poate găsiți potrivit să deschideți un topic pe această temă. Ar fi interesantă. :)

Totuși, cu părere de rău observ că interesul major al minorului nu este cu nimic mai presus în discuția D-voastră decât orgoliul celor doi părinți dar și a unora dintre cei care dau sfaturi pe acest forum.

Poate ar trebui să vă gândiți măcar puțin și la minor atunci când vă dați cu părerea.

PS
Apropos de dat cu părerea: de unde știți că că exact acea femeie a spart exact acea familie? De unde știți că acel copil este fructul iubirii femeii părăsite?
Sau ori fi astea doar păreri personale formate după anumite experințe personale?
Poate o fi așa cum spuneți, dar poate nu. Și dacă nu?

Poate ar fi bine să vă mai gândiți, înainte să postați vreo părere personală, ce înseamnă pentru oricare dintre părinți să deschidă un topic pe acest forum și să-și facă publică drama prin care trece atunci când cere o părere referitoare la acest gen de probleme.

Stimate Patrick, poate dvs. n-aţi citit postul iniţiatoarei topicului: domnişoara în cauză întreabă cum poate viitorul ei soţ (probabil fost viitor soţ şi pentru mama acelui copil) să ia de la mama un copil de 1(una) lună!, domnişoara susţinând că sprijină iniţiativa viitorului soţ.
Dacă dvs., în poziţia de jurist şi tată consideraţi că interesul major al copilului de o lună este să fie luat de la sânul mamei fiindcă aşa doreşte tatăl biologic şi actuala concubină, cred că nici nu mai am ce comenta. Însuşi gândul la aşa ceva contravine oricărei logici şi chiar a legii naturii.
Totuşi, ca om matur, aţi putea reflecta la situaţia de faţă: În urmă cu 10 luni, un bărbat concepea un copil, bănuiesc că din dragoste, cu mama copilului în discuţie.După 10 luni, există deja o viitoare soţie. Aici nu vorbim de divorţ după n ani de convieţuire, când inerent apar neînţelegeri între parteneri, ci, bănuiesc, de iubiri superficiale , de pe urma cărora cel mai mult vor suferi copiii rezultaţi. Şi dacă este să judecăm cum e mai bine pentru copil: să fie departe de mama sau departe de tata, de ce depărtarea de tata e mai rea decât depărtarea de mama?
Aici nu e vorba de nici o dramă şi sub nici o formă , părerea mea nu este rezultatul propriei experienţe, din contră, cunosc cel puţin 2 cazuri în care proaspetele soţii îşi sprijineau cu ardoare soţii împotriva "fostei", pentru ca, în curând, să ajungă ele însele în aceeaşi situaţie :O

Vă asigur că citesc de mai multe fiecare topic înainte de a îndrăzni să fac vreun comentariu.

În acest caz, cred că sunt prea mulți de „poate”, de „totuși” și de „dacă” în modul prin care vă argumentați opinia.
Niciunul din cazurile pe care le cunoașteți sau pe care nu le cunoașteți nu sunt la fel cu cel pus în discuție și nici cu altele.

V-am rugat doar să dați dovadă de mai multă grijă atunci când afirmați ceva cu atâta convingere.
Doar oamenii medicri au convingeri cu privire la subiecte legate de viața altora.

Stimate domn, mulţumesc pentru apreciere.Aveţi dreptate, geniile se nasc odată la sute de ani.
N-am primit răspuns la întrebarea:Cu cât e mai scurtă distanţa de la tata la mama faţă de distanţa de la mama la tata? Că despre asta vorbim!

Martonze a scris:

Cu cât e mai scurtă distanţa de la tata la mama faţă de distanţa de la mama la tata? Că despre asta vorbim!

:)

Dacă ați citi cu mai multă atenție subiectul acestui topic poate vă veți da seama că nu vorbim despre distanța de la tată la mamă sau despre cea de la mamă la tată ci, eventual, despre distanța de la copil la mamă sau de la acesta la tată..

Încercați să puneți copilul în centrul discuției și sunt convins că veți ajunge la alte concluzii și păreri. Natura relației dintre părinți, cine și cum a distrus această relație, sau alte asemenea au mai puțină relevanță.