Cf art. 22 alin (2) Judecătorul este obligat să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului

Nu sunt multumit de raspuns!
Nu vad de ce s-ar opri rolul activ al judecatorului doar la administrarea probelor. Care ar fi logica unei asemenea separari arbitrare?
De exemplu, ar trebui sa se seziseze asupra aspectelor de ilegalitate cu privire la fapte...
Un exemplu trivial ar fi si sa se comita marturie mincinoasa in fata sa. Nu se seziseaza nici atunci ?
Sau cand avocatul partii adverse face aparari bazate pe articole ilegale inserate in contracte.
Sau nu se seziseaza instanta din oficiu cu privire la exceptii de genul prescriptiei, conexarii etc?
Instanta trebuie sa fie cel mai bun cunoscator al legii, prin urmare e absurd sa nu se seziseze cand ia act de ceva evident...

Un exemplu trivial ar fi si sa se comita marturie mincinoasa in fata sa. Nu se seziseaza nici atunci ?
Sau cand avocatul partii adverse face aparari bazate pe articole ilegale inserate in contracte.
Sau nu se seziseaza instanta din oficiu cu privire la exceptii de genul prescriptiei, conexarii etc?

Vedeti ca partile in contradictoriu au si drepturi si obligatii procesuale. Rolul activ al instantei, in opinia mea, se refera la aflarea adevarului. Adica la identificarea marturiei mincinoase, a falsului in declaratii, a documentelor false, etc
Legal, aveti dreptul sa sesizati instantei faptele cu caracter penal (de ex. marturia mincinoasa) iar instanta va dispune sau nu (de regula motivat), daca se impune cercetarea acelor fapte sau nu.
Cred ca daca ignora (sau retine in vederea producerii de efecte juridice) fapte cu caracter penal, e ceva necurat.
Puteti depune plangere penala (de obicei fara sanse) la Parchet. Daca plangerea e admisa, puteti cere suspendarea cauzei pana ce Parchetul termina cercetarea (da NUP sau trimite cauza-plangerea in judecata altei instante). Daca acea instanta constata ca exista fapta penala, cauza civila va anula proba falsa. Daca nu, nu
Porniti de la presupunerea ca judecatorul e impartial, supus legii si numai legii. Daca se dovedeste contrariul, singura sansa sunt acatistele si blestemele.#-o

aidu a scris:

Nu sunt multumit de raspuns!
Nu vad de ce s-ar opri rolul activ al judecatorului doar la administrarea probelor. Care ar fi logica unei asemenea separari arbitrare?
De exemplu, ar trebui sa se seziseze asupra aspectelor de ilegalitate cu privire la fapte...
Un exemplu trivial ar fi si sa se comita marturie mincinoasa in fata sa. Nu se seziseaza nici atunci ?
Sau cand avocatul partii adverse face aparari bazate pe articole ilegale inserate in contracte.
Sau nu se seziseaza instanta din oficiu cu privire la exceptii de genul prescriptiei, conexarii etc?
Instanta trebuie sa fie cel mai bun cunoscator al legii, prin urmare e absurd sa nu se seziseze cand ia act de ceva evident...

Faptul că sunteți sau nu mulțumit este o altă poveste. Puteți face ceva pentru schimbarea legii.

Rolul activ al judecătorului se oprește la limitele impuse de lege.

Cu privire la mărturie mincinoasă însă, instanța se poate sesiza. ar mărturia mincinoasă este săvârșită doar de martori și nu de parte personal sau prin avocat.

Judecătorul nu este pus acolo să apere părțile. Pentru asta sunt avocații. Judecătorul este pus pentru a aplica legea, așa cu e, bună sau rea.

Patrick_ a scris:

Puteți face ceva pentru schimbarea legii.

De asta sunt cel mai putin multumit!
Eu nu pot sa fac nimic pt schimbarea legii. Nici macar politicienii nu prea pot face asta.
Ma refer, desigur, la politicienii care cu buna intentie ar considera ca ceva ar putea fi imbunatatit, nu la cei care schimba legi conform intereselor propri.

Ce as vrea eu sa fac... sa schimb atitutinea domniilor voastre!!!!
Numai avocatii pot sa schimbe legi.
Eu, un om obisnuit, ma duc 1 data, de 2 ori in viata in fata instantei. Abia daca pot sa invat care e legea, darmite sa emit pretentia sa o schimb?!
Insa avocatii se duc de 10 ori / zi in fata instantei... ei sunt in cea mai buna postura sa schimbe legea!!

Rolul activ al judecătorului se oprește la limitele impuse de lege.

Textul de lege citat de mine nu indica vreo limitare expresa! Nu inteleg de unde provine limitarea respectiva... Comoditate!
Daca textul de lege este: Judecatorul are dreptul sa respire.
Interpretarea avocatului comod: Rolul judecatorului este limitat de lege la a respira.

Repet: de ce s-ar opri rolul activ al judecatorului doar la administrarea probelor. Care ar fi logica unei asemenea separari arbitrare? Daca interpretarea propusa a textului de lege nu are logica... concluzia fireasca ar fi ca interpretarea este eronata, nu ca legea e proasta!!

Judecătorul nu este pus acolo să apere părțile. Judecătorul este pus pentru a apara ADEVARUL!
Scrie negru pe alb Judecătorul este obligat să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru aflarea adevărului
Legea e doar un instrument in mana judecatorului !!

Să știți că mulțumirile sau nemulțumirile D-voastră nu prea au importanță pe acest forum. Dacă doriți să pimiți răspunsuri mulțumitoare, puteți apela la alte site-uri unde vi se va spune ceea ce vreți să auziți.
Pe acest forum se încearcă să vi se dea răspunsuri întemeiate din punct de vedere juridic, indiferent dacă vă mulțumesc sau nu.

1. Puteți face ceva în sensul schimbării legii prin modul în care vă alegeți reprezentații în forul legislativ. După cum s-a votat în ultimii 25 de ani nu e nici o surpriză că avem legile pe care le avem.

2. Judecătorul nu trebuie să apere adevărul. Asta nu scrie nicăieri. Mai citiți odată articolul de lege respecitv, dar nu numai în părțile care vă interesează ci în întregul lui:
Judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greşeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor şi prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunţării unei hotărâri temeinice şi legale. În acest scop, cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicaţii, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menţionate în cerere sau în întâmpinare, să dispună administrarea probelor pe care le consideră necesare, precum şi alte măsuri prevăzute de lege, chiar dacă părţile se împotrivesc

Deci e obligat să stăruie pentru aflarea adevărului și pentru a prveni orice greșeală doar în ceea ce privește situația de fapt și motivarea în drept pe care părțile le invocă, și nu așa după capul lui cum i se pare lui că ar fi drept.

În plus mai există și alin. 6 al aceluiași articol:
(6) Judecătorul trebuie să se pronunţe asupra a tot ceea ce s-a cerut, fără însă a depăşi limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel.

De asemenea mai vedeți și art. 9 alin. 2 C.pr.civ.:
(2) Obiectul şi limitele procesului sunt stabilite prin cererile şi apărările părţilor.



De fapt nu prea înțeleg ce problemă aveți.
Dacă sunteți nemulțumit de soluția judecătorului puteți să vă exercitați calea de atac, iar dacă sunteți nemulțumit de răspunsurile de aici puteți căuta un alt site care să vă ofere răspunsuri așa cum v-ar plăcea.

Chiar aveți impresia să dețineți adevărul absolut și toți cei care să spun și vă explică anumite aspecte sunt de rea credință și numai D-voastră știți cel mai bine ce și cum se face?
Luați totuși în calcul și posibilitatea de a nu avea dreptate.