ce pot face

Pentru determinarea legii aplicabile unui raport de drept internaţional privat trebuie apelat la dispoziţiile Legii nr. 105/1992 cu privire la reglementarea raporturilor de drept internaţional privat. Astfel, raporturile dintre părinţi şi copil, inclusiv obligaţiei părinţilor de a întreţine copilul, de a-l educa şi de a-i administra bunurile.
sunt supuse legii naţionale comune, iar în cazul în care au cetăţenii deosebite, sunt supuse legii domiciliului lor comun.
Legea naţională comună sau legea domiciliului comun continuă să reglementeze raporturile dintre părinţi şi copil în cazul în care unul dintre ei îşi schimbă, după caz, cetăţenia sau domiciliul.
În lipsă de cetăţenie comună sau de domiciliu comun, raporturile dintre părinţi şi copil sunt supuse legii statului pe teritoriul căruia au ori au avut reşedinţa comună sau cu care întreţin în comun cele mai strânse legături.
Judecătorul poate decide în privinţa:
încredinţării copilului minor (divorţ, copil din afara căsătoriei)
stabilirii contribuţiei fiecărui părinte la cheltuielile de creştere, educare, învăţătură şi pregătire profesională a copilului minor
acordării unui drept de vizită a minorului în favoarea părintelui căruia acesta nu a fost încredinţat
neînţelegerilor având ca obiect întinderea obligaţiei de întreţinere datorate copilului minor, la felurile şi modalităţile executării acesteia precum şi la contribuţia fiecăruia dintre părinţi la întreţinerea minorului, pentru situaţia în care părinţii nu sunt divorţaţi (art. 107 alin. 3 Codul Familiei)
Răspunderea părintească aparţine ambilor părinţi, indiferent dacă minorul este din căsătorie, din afara căsătoriei ori adoptat (art. 97 Codul Familiei). Conform art. 42(1) Codul Familiei,
În cazul copilului din afara căsătoriei a cărei filiaţie este stabilită faţă de ambii părinţi, încredinţarea acestuia va fi decisă de către instanţă, prin hotărâre judecătorească (art. 65 Codul Familiei).
dreptul de a stabili locuinţa copilului. În cazul în care părinţii nu locuiesc împreună, aceştia vor decide, de comun acord, la care dintre ei va locui copilul. În caz de neînţelegere între părinţi, instanţa judecătorească, ascultând autoritatea tutelară, precum şi pe copil, dacă acesta a împlinit vârsta de 10 ani, va decide, ţinând seama de interesele copilului.

Pentru a nu exista vreo situatia confuzionanta ulterioara , nu va limitati doar la dreptul de pensie de intretine, adresati-va instantei de judecata , judecatoriei in a carei raza teritoriala domicileaza paratul in vederea incredintarii copilului dumneavoastra, spre crestere si educare, si ,in mod firesc , a platii pensiei de intretinere.