''Sindromul Alienarii Parentale''

Îmi cer scuze că am revenit dar aș dori să fac o completare la cele postate mai sus. În legătură cu sindromul- vi s-a părut ciudat denumirea de sindromul alienării parentale. Mai sunt multe asemenea denumiri ciudate , dintre care una mi-a rămas întipărită- sindromul inimii frânte. Pare curioasă denumirea dar este o metaforă , pentru a descrie o trăire emoțională intensă negativă(în cazul morții bruște a cuiva apropiat).și este o denumire medicală. (în afara denumirii de cardiomiopatie de stres) Mai sunt multe asemenea denumiri .Altădată....

In cazul in care reclamatia nu se sustine si dovedeste, ce consecinte va suporta reclamantul?

Probabil aceleasi consecinte ca si in cazul in care reclamatia se dovedeste a fi una reala: niciuna. Adica la ce-i foloseste parintelui care a fost denigrat ani de zile in fata propiului copil ca instanta recunoaste dupa 3, 4 ani alienarea? La nimic, legatura normala ce ar fi trebuit sa se dezvolte firesc intre parintele nerezident si copil este ireversibil distrusa. In Romania, nicio institutie nu cred ca este capabila sa intervina intr-un timp util.
Oricum primeaza interesul copilului. Daca reclamatia se dovedeste falsa, important este ca micutul se dezvolta normal si echilibrat, este lasat sa-si iubeasca parintii in mod egal. daca insa reclamatia se dovedeste a fi una adevarata, consecintele pentru minor exista si sunt grave, sentimentele daunatoare transmise putand sa-i afecteze dezvoltarea ulterioara la nivel psihic si social.

Ce spuneti dvs.este adevarat. Eu ma gandeam la cazul in care presupusa alienare este clamata de parintele nerezident, iar cel rezident este denigrat cu orice ocazie in fata copiilor. Ca urmare a sesizarii catre DGASPC a parintelui alienat, copiii sunt intervievati si evaluati psihologic, impreuna cu parintele rezident care, si asa, are toate obligatiile de indeplinit, prin ''bunavointa'' parintelui nerezident. Acest parinte are de suportat si toate sicanele...

Punand in balanta sicanele pe care le are de suportat parintele si riscul ca acel copil sa fie indepartat in mod intentionat de catre un parinte de celalat, cu riscul de a ma repeta, primeaza interesul copilului. Evaluarea psihologica a copilului (care si asa rareori se dispune) este uneori necesara pentru ca instantele sa afle adevarul si sa dispuna o solutie in deplina cunostinta de cauza.
Important este ca micutului sa-i fie bine in viitor. Este inuman sa lasi un copil sa creasca cu gandul ca tata l-a abandonat, i-a facut rau, este un nenorocit dezinteresat, iresponsabil si ca parintele rezident este marele salvator al sau de monstrul de tata. Nu la fel de inuman este sa participe la o evaluare psihologica impreuna cu parintii lui.
Partea cea mai trista este ca aproape orice parinte nerezident al carui copil este alienat renunta mai devreme sau mai tarziu. Renunta dupa ce copilul il respinge de cele mai multe ori brutal, spre incantarea parintelui rezident.
Parintii ar trebui sa aiba minima capacitate sa distinga intre adevarul adultilor si adevarul copiilor.