Vreau sa plec de acasa

Eu zic sa pleci de acasa. Vatamarea corporala ar trebui pedepsita cu moartea.Mai ales asupra unei fete.
Da ai avut si tu incredere intr-un om si ai facut niste poze intime, dar de aici ca ai avut incredere in cel apropiat tie pana a spune ca este o greseala si trebuie pedepsita cu vatamarea corporala (cine stie poate pe viitor va ramane si cu anumite probleme psihice) cale lunga

buna... Cristina! eu te-as sfatui sa nu te grabesti cu decizia! inteleg ca acum crezi ca unica iesire din situatie este plecarea ta de acasa... dar nu-i chiar asa, ba din contra ai sa-ti mai adaugi probleme peste cap! in primul rind problema de care ai parte acum nu v-a disparea nicaieri! timpul v-a trece si nici nu stii unde ajunge relatia ta cu baiatul dat, si pe urma ce ai sa faci? iar cit despre parinti, e si normal ca asa vor reactiaona(desi poate cam crud) pentru ca nici ei nu prea au idee cum sa se comporte in asa situatie, si vad doar un singur vinovat,tu... eu te-as sfatui sa mai astepti cu decizia pina se v-a mai linisti spiritele.. ca sa puteti discuta ca niste oameni maturi(cu parintii)! starui-te sa nu superi parintii ceva timp, si incearca totusi sa stai de vorba cu mama,ca intre femei! spune-i ca ai nevoie de dinsa si de spriginul ei... si nici nu stii ca poate discutia v-a avea loc! pentru ca a pleca e usor...si fug de probleme doar lasii, dar pentru a putea supravetui in aceasta lume trebuie sa lupti!!! iti doresc putere si minte lucida ca sa treci peste tot...

Cred ca cel mai bine ar fi sa-i informezi pe parintii tai ca daca nu inceteaza sa te agreseze vei pleca de acasa. Altfel, vesi inlocui o greseala cu o alta (pleci cu o persoana care ti-a facut deja mult rau).
Parintii tai, chiar daca sunt suparati si gresesc si ei, te vor iubi si te vor ierta. Crede-ma, situatia se va detensiona si vor face asta.

Daca crezi ca nu poti aplana situatia de acasa (inclusiv explicindu-le sincer ce vrei sa faci), contacteaza protectia copilului.

Dar in nici un caz nu pleca de acasa cu un barbat care merita cel mult un sut in ...

Salut, Cristina!!
Eu sunt Alex și m-am gândit să îți scriu câteva rânduri.
E trist că părinții tăi NU se comportă ca niște adulți responsabili și să îndure cu stoicism orice ar ieși din această poveste, având în vedere că moralmente, ceea ce s-a întâmplat e prima dată greșeala lor și apoi rezultatul propriei tale lipse de experiență. Cel mai probabil, ai fost lăsată de izbeliște, iar tu ai căutat lucrurile de care aveai nevoie (afecțiune) acolo și unde ai crezut de cuviință. Păcat că părinții tăi se îngrijesc mai mult de imaginea lor publică decât de binele copilului lor... Cel mai indicat ar fi fost ca părinții să vorbească deschis cu tine, să își exprime sentimentele în limite decente și, cel mai important, să fie alături de tine și să te susțină: să vorbească cu individul respectiv, să încerce să-l convingă să îți dea pozele definitiv, să le șteargă, whatever, astfel încât să ieși din încurcătura asa onorabil
Apoi, dacă nu ar fi vrut individul să coopereze, să facă plângere penală împotriva lui, să se constituie parte civilă pentru tine în procesul penal și să urmeze toți pași prevăzuți de lege în situații de genul acesta.
Ceea ce s-a întâmplat nu este chiar așa de grav cum dramatizează irațional unii sau alții. în esență, în afară de ego-ul părinților și un pic din stima ta de sine, nu s-a pierdut nimic. Pierderea cea mai mare este degradarea raporturilor tale cu părinții. Ești pe punctul de a întoarce pe dos tot potențialul tău de a te dezvolta personal și profesional doar pentru că niște adulți nu sunt îndeajuns de puternici în a absorbi răspunderea morală și juridică pentru cei pentru care răspund. Și eu am fost adolescent (acu zece ani), și eu am făcut doza mea de idioțenii, DAR atunci când am fost pe punctul de a-mi detona orice șansă de a-mi atinge visele, a fost lângă un părinte îndeajuns de cumpătat, responsabil și atent cu mine, încât să îmi spună simplu și cu răbdare care e conținutul faptelor mele, care sunt consecințele lor și cine suferă în final... dar acela am fost eu, dintr-o familie simplă, fără pretenții, dar cu mult bun simț.
Dacă cineva cunoaște părinții tăi și ei au încredere în ei (bunicii tăi, o mătușă, chiar și o profesoară din liceul tău), du-te la ei măcar pt o noapte, spune-le ce ai pățit, poate că ar putea să mai înmoaie elanul irațional a lor tăi. Cred că așa ar fi cel mai decent...
Cât îl privește pe amicul tău de 18 ani, sper să fie bine intenționat și responsabil (măcar el!!!). el ar putea cel puțin teoretic să te ceară de soție. Căsătorindu-te cu el ai deveni majoră înainte vârstei de 18 ani și ai putea face exact ceea ce vrei... lucru care ar trebui făcut responsabil!!!!
În altă ordine de idei, dacă nu poți nici cum, atunci du-te la protecția copilului. Se pot rezolva multe lucruri astfel, dar se pot strica multe, în același timp: părinții tăi pot fi decăzuți din drepturile părintești, pot să ajungă la închisoare pt vătămare corporală. Nu știu cum să îți zic, dar ar fi cam dificil să reînnozi relațiile cu ei după așa ceva.

Plecarea de acasa nu este o solutie.De preferat ar fi sa le explici parintilor cu calm ce s-a intamplat,iar daca nu doresc sa te asculte ,discuta cu un apropiat (poate chiar din liceu) si luati legatura cu politia.
Dupa cate cunosc eu,la 16 ani poti depune chiar tu o plangere.Cu siguranta parintii tai vor fi deacord sa faci acest pas!
Multa bafta si intelepciune.