Vreau sa plec de acasa

Ma alatur si eu celor care te sfatuiesc sa nu te muti cu iubitul actual. Sansele ca el sa se foloseasca de tine sunt infinit mai mari decat sansele ca el sa fie un baiat corect cu tine. Mai este si problema banilor, iar in cele din urma fuga de acasa echivaleaza cu o prapastie uriasa in viitor care te va desparte de parintii tai. Un pahar spart, oricat de bine ar fi lipit, nu va mai fi niciodata ca inainte. Acele poze si minciunile celui care le-a facut i-au impins pe parintii tai sa se poarte astfel cu tine.

Pe termen scurt, mergi la o ruda apropiata cateva zile. Pe termen lung, trebuie sa te impaci cu parintii tai. Sa gasesti metoda de a ii face sa te inteleaga.

am vazut un film american cu o fetita tot la vreo 16 ani de care a facut misto "prietenul" facand-o de rasul scolii, a incercat sa-i spuna maica-sii , s-a lasat pagubasa si pana la urma s-a sinucis si situatie ei nu era nici pe departe atat de grava fata de ce pateste fata asta :
1. "prietenul" a facut si distribuit poze indecente cu o minora, a pacalit-o ca sa le faca si a si santajat-o....dincolo de faptul ca a facut sex cu o minora
2. profesorii....desi toata scoala STIE..... nu iau nici o masura impotriva "prietenului"
3. parintii o bat metodic in fiecare zi, umilind-o si ei INCA o data in fata tuturor colegilor de scoala.

iar aici pe Forum e pusa la zid ca in Evul Mediu, cu ce a gresit ? s-a indragostit si a fost pacalita , li se intampla probabil la 70% dintre fete si femei asa ceva si dincolo de suferinta in sine (care este uriasa) acest copil de 16 ani mai sufera inca alte TREI abuzuri simultane.





DRAGA FETITA, DRAGA CRISTINA, e minunat ca ai un "cel mai bun prieten" dar nu cu el trebuie sa rezolvi aceasta situatie ci intr-o sedinta comuna cu el si cu parintii lui,, la un loc, poate ai noroc si te apara ei.... mai bine cauta-ti un avocat, vezi ce fel de drepturi ai la 16 ani apoi fa urmatoarele, asistata de avocat:

....la fiecare bataie de la parinti fa-ti poze cu telefonul si du-te de-ti ia Certificat Medico-Legal cum ca ai fost batuta....

1. fa plangere penala la Politie impotriva "prietenului" pentru ca a facut sex cu o minora, ca te-a pacalit ca sa-ti faca pozele, te-a santajat cu ele si a distribuit public material pornografic cu o minora.... iar dupa ani de zile, dupa ce va fi gasit vinovat si condamnat, nu te opri, da-l in judecata CIVILA pentru daune MORALE pentru ca te-a umilit public in toata scoala si ti-a distrus relatia cu parintii, da-l in judecata pentru orice suma crezi tu de cuviinta.... un milion , daca crezi ca asta te racoreste....

2. fa informare la Directorul liceului ca "prietenul" , care inteleg ca e din acelasi liceu, a facut sex cu o minora, ca te-a pacalit ca sa-ti faca pozele, te-a santajat cu ele si a distribuit public material pornografic cu o minora fapt care a condus la umilirea ta publica in colectivitatea de elevi si la distrugerea relatiei cu parintii CARE TE BAT SISTEMATIC , care te trimit la scoala lovita si vanata, bataile zilnice facand imposibil ca tu sa mai fii in stare sa-ti faci lectiile sau sa inveti la fel ca alti copii de varsta ta ( nu-i scrie directorului ca ai facut plangere penala "prietenului" !!!)...incepi scrisoarea cu "subsemnata doresc sa va informez ca alea-alea" si termini scrisoarea cu " VA ROG RESPECTUOS SA DISPUNETI TOATE MASURILE LEGALE APLICABILE SITUATIEI MELE DESPRE CARE V-AM INFORMAT IN PREZENTA SCRISOARE".

3. cam aceeasi scrisoare cum a fost cea catre directorul Liceului faci si catre Directia de Protectie a Copilului

4. trimite prin biroul avocatului o scrisoare oficiala .....parintilor tai....da, parintilor tai !!! prin care ii informezi ca deoarece ai fost abuzata fizic si psihic de "prietenul" , deoarece esti supusa oprobriului public in scoala ai cautat la ei intelegere , indrumare si mai ales OCROTIREA FAMILIEI fata de un mediu ostilizat de catre abuzatorul tau si nu te asteptai ca raspunsul lor sa fie lipsa totala de afectiune si intelegere urmate de batai sistematice, fapt pentru care ti-ai scos certificate Medico-legale , si ca ii informezi ca le-ai facut deja plangere oficiala la Directia pentru Protectia Copilului si ca ii vei da in judecata (si pe ei, ca si pe "prietenul") pentru daune morale si ca ii rogi prin aceasta scrisoare OFICIALA sa nu te mai bata-insulte-jigneasca si sa-ti asigure toate conditiile necesare cresterii si dezvoltarii unui copil de varsta ta ASA CUM SUNT ELE PREVAZUTE DE LEGE .....caci da, parintii au OBLIGATII fata de copiii lor impuse de lege !!!
**** pastreaza cate o copie la fiecare scrisoare si xeroxuri la certificatele medico-legale, daca e posibil nu la tine in casa ci la prietenul cel mai bun sau la cineva de incredere*******

DRAGA CRISTINA, daca esti din Bucuresti cauta-ma pe mesaj privat si te ajut gratis si din toata inima (iti scriu eu toate hartiile), sa-ti dea Dumnezeu putere si noroc, poate ai noroc sa te ocrotesca parintii baiatului bun care te intelege ........

daca parintii te mai bat, sau daca te bat rau de tot, ia taxiul si du-te direct la spitalul de Copii sau de Urgenta al orasului, interneaza-te si in felul asta scapi de acasa, doctorii vor anunta ei si Politia si Directia de Protectie a Copilului, poate or sa-ti gaseasca si un adapost temporar....

fii tare, fii puternica fiindca dreptatea e de partea ta : o societate normala ocroteste abuzatul nu abuzatorul !!!!

O alta greseala, n-o s-o repare pe prima... inteleg ca esti eleva si poate ca acum, daca tot ai constientizat ca ai facut o greseala cu primul iubit, cel mai corect lucru ar fi sa-ti ceri iertare de la parintii tai si sa te concentrezi pe scoala si carte. Daca pleci acuma de acasa , viitorul tau s-ar putea sa nu fie prea roz... cred ca acum, chiar daca treceti printr-o perioada mai tensionata, plecatul de acasa nu e cea mai buna solutie. Poti sa fii sigura ca daca cineva iti doreste binele, aceia sunt parintii tai, chiar daca reactia lor nu a fost cea mai potrivita. Pune-te putin in locul mamei tale... nu spun ca a avut o reactie buna, dar tu cum ai fi reactionat ? Sfatul meu... ramai acasa iar scoala si cartea sa fie pe primul loc... cu "iubitii" mai ai vreme sa te lamuresti cum sta treaba... :)

Cristina,

Adolescenta este o perioada ciudata in viata oricarui tanar. Nu te grabi sa iei o decizie fara sa o cantaresti foarte bine. Atentie, nu spun sa nu faci pasul, dar trebuie sa fie calculat.
Ca femeie, mai mult ca sigur, iti va fi mai greu.

Situatia ta imi este foarte cunoscuta, din motive diferite, dar cu acelasi rezultat. Nu ma intelegeam cu parintii deloc, voiam libertate, adesea ducea la altercatii intre mine si tatal meu, nu spun ca erau nefondate, dar aveam o fire mai rebela. Situatia m-a invatat sa fiu mercantil, parintii nu-mi dadeau niciun ban, asa ca timpul liber mi-l investeam in activitati care aduceau ceva banuti: comisioane pentru cunoscuti, cumparam haine second hand si le revindeam, troc cu telefoane, orice in limitele legii, adica m-am ferit de grupuri dubioase.

Timp de 2 ani am stat, am indurat si am planuit, ce bani puteam, puneam pentru zile negre.
Dupa ce am terminat clasa a 12-ea, am incheiat relatia cu prietena din liceu (ma rog, ea a terminat-o cu mine, aparent nu eram suficient de motiva(n)t pentru viitor) si m-am mutat in Bucuresti la un prieten care intrase la facultate si nu plateam chirie, doar utilitatile.
Am plecat cu hainele de pe mine si cei 3500 de lei pe care reusisem sa-i adun in 2 ani de zile.
M-am inscris la o facultate "cu dosar" unde m-am dus 3 saptamani fiind nevoit sa ma angajez, cum era moda la vremea respectiva, la un internet cafe.
Dupa un an de zile de trait cam de pe o zi pe alta, am cunoscut o femeie din orasul meu natal mai mare cu 8 ani decat mine, care m-a sustinut si calauzit pana m-am pus pe picioare si m-am angajat aici, am locuit la ea 4 ani si am avut o relatie ok cu respectiva. Inca mai vorbim din cand in cand.

Incet, incet mi-am deschis un mic business, facultatea nu am terminat-o nici pana in ziua de azi pentru ca nu ma ajungeam cu timpul si cand ma uit in urma au trecut 10 ani fara sa imi dau seama...

Relatia cu parintii am reluat-o cu 5 ani in urma, locuim in acelasi oras dar ne vedem cam la 2 luni...

Mi-a fost greu? Da!
A meritat? Nu stiu... poate era mai bine sa tac si sa inghit inca 4 ani pana terminam facultatea, poate era alta situatia.
Dar nu ma plang, ce am realizat, am realizat pe cont propriu, impins de foame si de nevoia de mai bine, cu putin ajutor din partea celei mentionate mai sus.

Morala? Nu stiu daca exista una, voiam doar sa iti spun ca se poate - cu multa munca si muuuuuuult curaj pentru varsta aceea, nu o pot numi "poveste de succes" ci povestea unuia care a vrut sa fie liber.

Ciao! Tu trebuia sa faci o plangere la politie pe numele lu ala cand tia zis ca o sa faca pozele publice si scapai. Iar la prietenul tau dute doar daca parintii lui st deacord. Si fratele meu are o minora si nu ia facut nimic politia si are si un copil mic .