Program vizita minor

Custodia nu se pierde automat, insa din experienta mea, se pierde exclusivitatea exercitarii drepturilor parintesti in majoritatea cazurilor. Nu automat, ci la cererea celuilalt parinte.
Totusi, in cazul dv. poate ar ajuta alte variante decta instanta, de exemplu o negociere sau o mediere, un ajutor sa stiti cum sa impuneti limite, o notificare ar putea fi suficienta uneori...

Doamna spune că are autoritate părintească unică, în urmă cu 3 ani era 2012, când era valabil noul Cod Civil.
Aşa că nu înţeleg de ce susţineţi că poate să piardă autoritatea părintească unică obţinută pe noul cod, dacă nu s-au schimbat condiţiile acordării acestuia?

Am citit ce a scris doamna. Din descrierea facuta de user, nu vad temeiuri de exercitare unica a autoritatii parintesit, plus ca multe dosare incepute sub imperiul legii vechi s-au pronuntat pe incredintare si nu pe autoritate.
E o banuiala, dar atatea date am.
Indiferent care ar fi motivele pentru care exercita singura autoritatea parinteasca, cele aratate de mine raman valabile vazand ca doamna nu are vreo temere legata de tata si copil.

Pe de alta parte, daca lucrurile nu s-au schimbat, atunci actiunea doamnei de program nu ar avea temei. Insasi actiunea doamnei da motivare unei eventuale cerinte de-a tatalui. Nu poti veni sa ceri ceva diferit de acum 3 ani pe motiv ca s-a schimbat situatia, insa DACA cealalta parte cere autoritate comuna sa sustii ca nimic nu a modificat starea de fapt din 2012. #-o E o chestiune de logica, de fapt iti combati in intampinarea la reconventionala argumentele pe care le invoci in actiune.
In concluzie, esec.
Instanta, si sa vrea, nu iti poate acorda ce vrei si sa respinga cererea celuilalt parinte. Nu poate spune ca situatia s-a schimbat, asa incat copilul sa necesite un program concret determinat de vizite, dar ca nu s-a schimbat incat sa exercite si tatal autoritatea parinteasca.
Situatia nu se apleaca in bataia vantului. Ea e una.

De aceea sustin cele aratate deja. De aceea e necesar un punct de vedere obiectiv inainte ca justitiabilul sa ajunga in instanta, pentru ca am vazut cereri, ajunse in recurs unele, in care justitiabilul facuse o cerere ce nu putea fi admisa; instanta ar fi vrut, dar nu avea cum.
Imi amintesc de o doamna jude de la tribunal, ii spunea unui domn: domnule, va rog eu, va dau un termen, vorbiti cu un avocat, ca nu va pot spune ce sa faceti mai mult decat am facut-o. Vorbiti aici, pe hol macar cu unul. Doar o discutie...

Daca doriti sa va clarific mai mult, mi-ar trebui situatia de fapt, cele aratate de mine fiind pur generice.

Pe de alta parte, daca lucrurile nu s-au schimbat, atunci actiunea doamnei de program nu ar avea temei.

Eu totuşi nu înţeleg:
-O instanţă, dă o hotărârede autoritate părintească unică, conform art.398 Cod Civil, motivând cu o situaţie care impunea acea hotărâre. Se stabileşte un program de vizită, pe care tatăl, în cazul nostru, nu-l respectă. Nerespectarea programului de vizită creează,(după cum afirmă mai toţi solicitanţii de program de vizită prin Ordonanţă preşedinţială) prejudicii minorului, îi creează sentimentul de abandon şi dăunează dezvoltării emoţionale a minorului.
Să presupunem că această afirmaţie este adevărată.
Este vorba de aceeaşi situaţie pentru copil:nu are tată.
Dacă părintele rezident nu respectă programul de vizită, se aplică sancţiuni, fiindcă, nu-i aşa, a prejudiciat, a dăunat, a abuzat, este infracţiune.
Dacă cel care a obţinut dreptul la aceste relaţii, în cazul nostru tatăl, nu respectă acest program, înseamnă, pe acelaşi fir de logică, că acesta a prejudiciat, a abuzat, a dăunat, ş.a.m.d.
Deci, situaţia s-a schimbat, din rău în mai rău.
În aceste condiţii, consideraţi că instanţa trebuie să recompenseze tatăl cu autoritate părintească comună, pentru că mama doreşte să umple acel timp de aşteptare fără rezultat cu activităţi creative?
Mă interesează în mod deosebit răspunsul dvs.
Mulţumesc.

Va multumesc pentru raspunsuri. Am sa vin cu cateva precizari legate de situatia descrisa initial. Am autoritate parinteasca unica dar fara un program de vizita pentru tatal copilului. Cu toate acestea, el a venit si l-a vazut si chiar a ramas peste noapte la domiciliul acestuia. Problemele au inceput sa apara de la inceputul anului cand fostul sot a aflat ca am o alta relatie si de atunci s-a arata subit interesat mai mult de copil decat pana atunci, solicitant sa il ia mai des si cand doreste el (cateodata anuntand doar cu o jumatate de ora inainte). A inceput sa ma urmareasca, sa imi dea zeci de mesaje prin care se interesa de viata mea personala, sa ma ameninte, sa ma bruscheze, injure, etc. Toate acestea in prezenta minorului. Am chemat Politia, am facut plangeri, sitiatia nu va inceta decat daca obtin ordin de restrictie. Mi-am schimbat numarul de telefon deoarece nu inceta cu mesaje, telefoane, amenintari. A constituit motiv ca sa se prezente oricand si de fiecare data cand doreste in locurile in care mergem (parcuri, hypermarket-uri) si chiar acasa (la ora 22.00) desi l-am sunat in fiecare zi de la schimbarea numarului de telefon pentru a-l intreba daca doreste sa vina sa il vada pe cel mic. Nu doresc sa suprim legatura baiatului cu tatal lui dar doresc sa nu ma mai simt hartuita, amenintata si sa am permanent o stare de temere indiferent ca sunt in casa sau iesim afara.