iuna a scris:
daca va uitati pe o factura, n-o sa vedeti nicaieri ca scrie "semnatura si stampila de acceptare" (sau ceva in genul), ci doar "semnatura de primire". a cui primire? a facturii, evident.
or, mie mi se pare clar ca cel care semneaza (si care poate nu are decizia de a stabili daca accepta sau nu plata sumei inscrise, fiind un simplu functionar al primitorului), atesta doar faptul comunicarii facturii, nimic mai mult.
imaginati-va situatia practica, semneaza de primire (a marfii si a facturii) un gestionar, sa zicem. dar preturile din factura sunt de 10 ori mai mari decat cele stabilite cu reprezentantul legal. gestionarul, pe langa ca nu cunoaste intotdeauna preturile negociate, nu cred ca e in masura sa discute pretul inscris in factura pe care o primeste.
bineinteles, in acest caz, nu se poate sustine ca prin semnarea facturii s-a acceptat la plata suma inscrisa in factura.
Atata vreme cat marfa nu s-a returnat vanzatorului si cat nu i-a trimis o notificare acestuia prin care sa-i aduca la cunostinta ca nu accepta marfa pentru motivele ....si sa vina sa si-o ridice, da este o acceptare.
Nu poti sa te folosesti de marfa respectiva si cand vine vorba de plata sa te faci ca ploua, ca nu e bun pretul, ca nu e buna marfa. De obicei atunci cand semnezi factura inseamna ca ai primit o marfa anterior (poate sa vina si cu aviz de insotire si factura semnata ulterior) sau o primiti in momentul acela si semnezi pentru ca ai primit cantitatera si marfa comandata, la pretul stabilit de parti. Sa vina cineva si sa spuna, pai d-le eu am angajat un prost care da cu pixul, nu stie ce marfa s-a comandat si de ce semneaza, asta e prea de tot, in conditiile in care exista telefon mobil si macar ii spui sefului ca a venit cineva cu o factura , daca s-a primit marfa si se accepta ( se semneaza)factura.