Ascultare minor a doua oara

Stimate IoanPaul, şi acum copilul poate fi sincer.Dacă e bătut de vecin, copilul, destul de mare, poate suna la "telefonul copilului", instruiţi-l în acest sens.
Dvs, am înţeles, doriţi mutarea domiciliului copilului la dvs., aşa-i? Oricum, asta nu depinde de copil, se consideră că la această vârstă, minorul nu are discernământ.
Dacă însă demonstraţi cu probe, cu martori, că băiatul este prost educat, abuzat, agresat la domiciliul mamei, evident, veţi avea câştig de cauză.Credeţi că un judecător cu experienţă nu ştie că cei mici pot fi influenţaţi de persoanele cu care locuiesc?
Trebuie doar să demonstraţi că faţă de ultima hotărâre judecătorească, condiţiile avute în vedere s-au schimbat substanţial.

Martonze a scris:

Dvs, am înţeles, doriţi mutarea domiciliului copilului la dvs., aşa-i?

IoanPaul a scris:

CE urmaresc (prin dorinta de a fi reincredintat ambilor parinti)?

Omul vrea si el autoritate exercitata in comun - eu sunt de parere ca o va obtine indiferent de ce a declarat copilul cand a fost ascultat de jude.
Pe de alta parta n-o sa-l ajute la nimic. Daca stiti ca este maltratat de vecin faceti-i plangere - la politie, la Protectia Copilului - mergeti si vorbiti cu vecinul - faptul ca este incredintat mamei nu va ia dreptul dea veghea la bunastarea copilului (fizica si psihica).


brokenangel a scris:

dar cate astfel de cazuri sunt de tati adevarati si cate gunoaie care mutileaza vietile copiilor lor doar pentru ca au o hartie pe care scrie tata ...?!

Nu conteaza cate cazuri sunt asa si cate cazuri sunt altfel. Chiar daca toti tatii din lume sunt niste nenorociti si unul singur isi iubeste copilul, tatal acela are dreptul de a decide pentru copilul lui, de a-l creste, de a-l educa, de a-i transmite valorile lui si ar trebui sa faca asta fara sa i se ridice monumente si fara sa i se scoata ochii pentru ceea ce fac ceilalti tati.

NU am cerut schimbarea domiciliului! Nu ca nu mi-as dori, dar nu vreau sa rup copilul din mediul lui. Am cerut incredintare comuna si DREPTUL DE A COMUNICA TELEFONIC CU COPILUL!!! E asa mult? In vacanta de vara de ex, 2 luni eu nu sunt lasat de mama copilului la nici o convorbire telefonica!!! Si credeti-ma, e obligat, e fortat sa minta si sa spuna ca nu este batut (in fata judecatorului). Sa-l duc la alte activitati? CUM? Mama imi interzice sa fac orice! Nu conteaza ca e in dezavantajul copilului. Si faptul ca ma duc la scoala cand e audienta cu invatatoarea este pentru mama copilului o incalcare a legii, "nu ai program de vizita stabilit de instanta" (pentru ora aia de audienta).
Cred ca ar fi benefic sa nu comparam mamele cu tatii. Sunt si mame adevarate si tati adevarati, la fel cum exista bestii de mame si bestii de tati.

IoanPaul a scris:

Si faptul ca ma duc la scoala cand e audienta cu invatatoarea este pentru mama copilului o incalcare a legii, "nu ai program de vizita stabilit de instanta" (pentru ora aia de audienta).
Cred ca ar fi benefic sa nu comparam mamele cu tatii. Sunt si mame adevarate si tati adevarati, la fel cum exista bestii de mame si bestii de tati.

Stimate tatic al unui superb ingeras de numai 8 ani (din cate am retinut ca ati spus):
1. Ca sa va interesati de educatia copilului, respectiv a afla de la invatatoare materia de studiu, nevoile de rechizite, manuale, precum si a notelor primite (sa nu va suparati ca va spun direct), nu aveti nevoie de "audienta" la invatatoare. İnteleg ca vi se pot reprosa multe, dar exista si telefoane in ziua de astazi si puteti comunica la telefon cu invatatoarea.
Nu am mai auzit pana acum de "program de viizita stabilit de instanta pentru audienta la invattoarea copilului", dar cine stie, am imbatranit... in fine...
2. Cuvantul "bestii"... Nu inteleg cum pot fi "mame si tati adevarati", toti avem greselile noastre, nimeni nu este perfect, dar daca un copil aude astfel de expresie: "exista bestii de mame si bestii de tati" din gura unui parinte va spun ca nu ii este util pentru dezvoltarea sa armonioasa.
3. Va inteleg perfect situatia, dar consider ca nu este nevoie de atat de multe semne de exclamatie daca tot v-ati hotarat sa solicitati sfaturi pe acest forum, vi s-au dat sfaturi si juridice si psihologice, vi s-au dat exemple din viata personala, mai mult decat atat ce se poate face? V-am zis, va inteleg supararea, dar ce castiga acel copilas cu o atitudine de atac si de nemultumire? Un ultim sfat pe care indraznesc sa vi-l dau: incercati sa va reconsiderati cerintele si atitudinea fata de ceea ce "solicitati" si nu a "cere", ca doar vorba dulce, mult aduce, nu?
Un exemplu de joc pe care sa il faceti impreuna cu copilul: Jocul "de-a proverbele" , astfel va invata mult mai multe in viata.

Autoritatea părintească comună, în care vă puneţi atâta încredere, este o lozincă, sub nici o formă cuvântul "comun" nu vă dă drepturi suplimentare, în afară de a putea împiedica mama la plecarea peste graniţă, fără acordul Dvs. În rest, "toate-s vechi şi nouă toate" :(
Programul de vizită la fel, activităţile la fel. Puteţi să vă opuneţi să facă balet, dar dacă copilul vrea, cum îl opriţi? Sau dacă nu sunteţi de acord cu şcoala copilului, ce faceţi?Vă judecaţi? Am întâlnit, în sălile tribunalului, părinţi care, în luna octombrie, se judecau pentru şcoala copilului.E bine oare pentru copil?
În privinţa audienţei la şcoală, nici un părinte nu are dreptul să se opună, indiferent de forma autorităţii părinteşti.
Dacă doriţi să aveţi autoritate mărită în faţa copilului, o puteţi face numai petrecând mai mult timp cu el, şi asta ţine de programul de relaţii cu minorul.