Amintiri....

Eu sunt din generatia 80. Si am prins si eu, chiar daca in mica masura, acele vremuri. Mi-aduc aminte ca ma trimitea mama la coada la paine, si da... de multe ori chiar se termina inaintea mea. Imi aduc aminte cofetaria, unde intram de fiecare data cand ma trimitea mama la aprozar si-mi luam un ... ponci. Era 2 lei si 50 de bani. Dar era bun.
Mi-aduc aminte ca mamaia tinea cutiile de bomboane sub pat. Erau niste cutii bleu cu un puisor galben. Le pastra pentru zile deosebite. Eu dormeam cu ea in pat si nu puteam sa dorm pana nu bagam mana, printre pat si perete, si luam una. Cand a avut mamaia nevoie de ele si a vazut cate mai are.....:O
Ca sa ne stimuleze, pe fratele meu si pe mine, (sau ca sa incurajeze competitia) mama si tata ne dadeau 5 lei pentru o nota de 10, 3 lei pentru o nota de 9, pentru 8 nimic, dar pentru 7 ne luau 5 lei. Si acand am luat un 7 mama, mama ce-am mai plins ca nu vroiam sa dau banii. I-am dat. Dar nici nu am mai luat 7 de atunci.... pana la liceu.:">

Masa de pranz...

Azi m-am trezit tarziu. Ceasul din perete arata noua trecute. De obicei fac asta intre sase si sapte. Azi s-a intamplat. Am iesit in bucatarie cu gandul la cafeaua de dimineafa, desi, la aceasta ora era doar o chestie de noroc. Si norocul mi-a suras. Cafeaua era la locul ei, astepta linistita si rece sa fie sorbita. Pe marginea cesti mai supravietuisera trei banuti, prea multi parca pentru un lenes ca mine.
Bucataria era invadata de un miros care imi aducea aminte de anii copilariei. Hota turuia de zor, dar fata de acest miros se dovedea neputincioasa. Am tras scrumiera de un colt sa fie mai aproape si am aprins o tigare. Prima inghititura de cafea mi-a parut suspecta, era rece. Nici fumul de tigare si nici mirosul cafelei, destul de slab de altfel, nu acopereau acel miros. Curiozitatea s-a dovedit a fi mai mare decat puterea mea de deductie, asa ca am deschis usa cuptorului de la aragaz. O tava cu doua incaperi, gazduia in prima incapere, ceea ce fusese candva un pui, imposibil de reconstituit din bucatile in care era impartit. Printre ele, niste rosii care avusesera aceasi soarta, aruncau in sus stropi mici, ca si cand acolo incepuse sa ploua. In cea de a doua incapere, !0-15 cartofi cu coaja cu tot, saltau rand pe rand de o parte, ca si cum ar fi vrut sa se rostogoleasca, dupa care cadeau la loc. Acum stiam de unde venea mirosul. Cand eram copil, bunica mea punea iarna, aproape in fiecare seara cativa cartofi in cuptorul de la soba. Ei erau deliciul nostru dupa masa de seara. Cartofi copti cu sare, Doamne ce vremuri. Poate ca nu strica sa ne mai amintim de ele din cand in cand.

Nu stiu cat de mult ma regasesc eu in "copilul acelor vremuri, sunt nascuta in anul 1985, relativ tinerica , insa imi amintesc cu placere de gustul eugeniei cumparate de la Alimentara si de mirosul de rom de la crema cu care era umpluta eugenia, crema care de multe ori ramanea intr-un strat considerabil pe ambalajul alb cu roz si bleo cu care era acoperita. Imi amintesc de gustul prajiturilor de la Cofetaria Crizantema din centrul Constantei, pe atunci prajitura Savarina era intr-adevar gustoasa, prajiturile Cabana, Mascota, Amandina chiar aveau gust pe atunci.
De asemenea imi amintesc cozile interminabile de la lapte sau de la carne, de la mezeluri, imi amintesc gustul pe care il avea parizerul de pe atunci si gustul pe care il are acum, nu exista nici cea mai mica asemanare. Imi amintesc cum imi cumparau parintii blugi de la navigatori, de asemenea daca eram cuminte ma rasfatau cu o doza de fanta sau 7UP , tot de la domnii navigatori. Faceam colectie cu pozele de la guma Turbo .... si din cand in cand ii furam din geanta mamei o lama de Spearmint ( care , culmea, era mult mai mentolata decat Orbitul de acum) . De asemenea pot spune ca tanjesc dupa gustul unei ciocolati chinezesti ( nu stiu daca va amintiti, era aceea cu ambalaj maro si potrocaliu si scria chinezeste pe ea cu alb) .... si acum tind sa cred ca nu se compara cu gustul nici unei ciocolati de pe piata, indiferent cat de scumpa ar fi.De asemenea, n-am uitat nici acum de metoda ingenioasa de coacere a bananelor mult prea verzi, le impatuream in ziar si le puneam pe sifonier.:D
Mi-e dor de mirosul merelor coapte in soba, cu scortisoara cu care ma astepta bunica ori de cate ori o vizitam iarna si o anuntam sa ma astepte cu ceva bun.
Cel mai tare mi-e dor de gustul taieteilor cu lapte si zahar vanilat cu care ma trezea mama in fiecare dimineata ( in care avea timp sa bucatareasca), mi-am facut si eu de multe ori acuma, si am pus o groaza de zahar vanilat , degeaba .... nu mai este acelasi miros,acelasi gust, acelasi farmec... si ma intreb de ce.
Mi-e dor de multe lucruri de pe "vremea aceea" ... atunci aveam cu ce sa cumparam dar nu aveam de unde, acum avem de toate peste tot dar nu avem cu ce sa le achizitionam, ironia sortii,nu?

Mi-amintesc de toate bucuriile simple ale acelor ani in care ne calcam in picioare ca sa vedem un film indian.Era o adevarata aventura ca sa intri in sala, binenteles dupa ce o saptamana te rugai de parinti sa-ti dea 5 lei.
Gustul sucului numit "Sicola" si al amandinelor, bomboanele de lapte, cicoarea servita dimineata in locul cafelei.
Erau superbe rarele intalniri cu colegii, numite "reuniuni",la care stateam cam stingheri de rusinea dascalului prezent, unde se canta "shery shery lady"
Mirosul podelelor din scoala date cu motorina si emotia inaintea tezelor, respectul amestecat cu frica fata de profesori (care de obicei veneau "inarmati":))
Si inca o amintire mai neplacuta, dar personal imi apartine: scrisul temelor la lumina lumanarilor, cei care au trecut prin acea perioada inteleg
Amintiri si nostalgii...va multumesc pentru acest topic

Daca ma gandesc la copilarie, mi-amintesc de zilele cand ne-aducea tata guma de mestecat "tigari" si imparteam o cutie de zece bucati in trei; mi-amintesc de sfarsitul clasei a opta, cand mi-am pus in piept trei funde colorate,lungi pana la genunchi, pe care toti colegii de clasa au scris cate ceva; mi-amintesc cum ne puneam in piept toate martisoarele primite si nu ne era rusine cu asta, din contra....

Daca ma gandesc la adolescenta, mi-amintesc de zilele cand plecam de la liceu cu colegii si mancam clatite cu branza dulce si smantana, vis-a-vis de Tribunalul mare, sau ne plimbam cu barca in Cismigiu. Mi-amintesc de matricola prinsa cu capse pe brat si de bentita alba care disparea imediat ce ieseam pe poarta scolii.

Mi-amintesc si de alte lucruri, mai putin frumoase, dar vreau sa cred ca si acele lucruri m-au facut asa cum sunt acum.
Am fost privati de multe lucruri, dar asta ne-a facut sa apreciem altfel ce avem, sa fim mai mult ":ok:cititi" si mai putin "vedete".