Anulare declaratie de recunoastere a paternitatii

" - omul prea cinstit si de prea multă bună credinţă...riscă să moară cu dreptatea in mână. El crede că "bătălia" se poartă pe un teren frumos şi verde ...
- Dar, totuşi, nici nu ne putem preface că pe meleagurile noastre umblă numai Dumenzeu cu Sfântu Petru de mână... Mai sunt si oameni in eroare, mai sunt şi unii de rea credinţă etc."
Minunat, concret si la obiect.Multumesc.

Daca discutia ar fi exclusiv despre analize si teste ADN, HLA si alte substituiri de eprubete, ok, v-as da dreptate. Nimeni n-ar fi musai interesat sa ceara exercitarea autoritatiia supra eprubetei si nici sa o viziteze sa vaza cum ii mai e.
Pe de alta parte, aici vorbim despre un copil si, fie ca i-a dat dumnezeu ceva minte mincinosului care a spus ca nu e tata, fie si-a dat seama ca e singurul copil caruia i-ar fi tata, fie ca s-a tot intalnit cu pruncul ala pe holurile INML si l-o fi placut, ce conteaza, omul l-a recunoscut.

Tocmai pentru ca discutam despre un copil si nu o eprubeta, lucrurile trebuia cumva sa se calmeze mai devreme de azi sau maine, candva in trecut.

Astfel, unul zice ca nu-i mingea lui, celalalt ca e a lui, se termina ca nu e... cand unul revine asupra problemei, iacata ca revine si celalalt. Vad aici exact o batalie de orgolii si nu o concentrare pe copil. Ba chiar, in tumultul bataliei de a-si demonstra reciproc care are dreptate, partintii au uitat de copilul lor, de urmarile lasate de astea asupra lui, au uitat de incredintari, locuinta, vizite etc. Ca daca nu uitau, altceva vorbeam azi.

Ca a facut vreo ilegalitate sau ca sansa si-a jucat cartea, eu nu pot sti. Si pentru ca sunt avocat si am jurat sa respect legile, nu pot a face presupuneri penale. Cand s-o dovedi, voi condamna si eu.
Pe de alta parte, civilmente vorbind, eu nu-l pot infiera pe tata ca s-a trezit la realitate, ca a recunoscut copilul care e al sau si ca l-a luat sa-l creasca.

In acest moment din batalia orgoliilor trebuia, in al doisprezecelea ceas, sa se puna problema incredintarii si programului de vizite etc. dar nimeni nu a pus problema asta, ca era de durata, procesul penal fiind, pe de alta parte, cat o p[ocnitura din degete.
De ce merita sa se continue razboiul orgoliilor si sa nu se opreasca gandind la copil?

Da, juridic, pentru mine are mare importanta raspunsul la intrebarile puse. Pare ca pentru dv. nu, insa pentru o instanta va conta. Va conta ca pruncul e ferixcit fara sa va vada si fara sa locuiasca la dv. si va scad sansele sa il mai vedeti a locui la dv. pe zi ce trece. Conteza cati ani a avut la momentul rapirii, conteaza cati ani a stat la tata, conteaza la ce scoala merge, cum e integrat, ce rezultate are, conteaza foarte multe detalii de fapt.

Cum acesta e un for civil, partea penala a probelor ADN nu prea face obiectul forumului, asa ca eu, una, m-am concentrat pe a va ajuta realmente in situatia prezenta. Nu ca asta e ceea ce doriti, din pacate pentru copil.
pentru copil conteaza ca parintele sau sa lupte pentru el. Pana cand? Pana moare. Dar penrtru el, copilul, nu pentru el, parintele. Sa se lupte sa-l vada, sa-i fie bine, sa se intereseze, sa vina sa se certe la poarta scolii cu celalalt parinte si tot e bine sa-l vada ca vine pe undeva, nu ca e abandonat.
Sentimentul de abandon e cel mai mutilant pentru un copil, mai stricator de stima de sine... Sentimentul ca doi... prapaditi care gandesc prost sunt parintii tai, trece. Sentimentul ca ei sau unul din ei a uitat de tine, nu. Il duci cu tine in perioada maturitatii si, uneori, pana pe lumea cealalta.

De aceea intreb mereu pe situatia de fapt. Pe penal, lucrurile suntclare, s-au facut dosare, se cerceteaza. Niciun rezultat din lume nu-l va ajuta pe copil.
Pentru mine, ca specialist pe familiei, demersul e inutil pentru copil si irelevant pentru relatia copilului cu parintii sai. Fuga asta sa distrugi si celalalt parinte nu are efecte benefice pentru copil si nu-i arata iubire.
Procesul ala penal va mai dura cat? 3 ani? 5? Si daca iese tatal curat, va fi bine pentru copil? Pentru mama? Si daca merge tatal la mititica, va fi bine pentru copil? pentru mama? "Mersi, mama, ca l-ai inchis pe ticalosul asta care zice-se mi-e tata si care m-a crescut in ultimii 5 sau 7 ani! mersi!" Serios?
Pentru mine e important ce se poate facem azi, pe drept civil. Asta nu are legatura mare cu cele discutate, ci cu cele ce nu se vor a se discuta.
Conteaza razbunarea mai degraba sau relatia cu copilul? Ca cele doua au metode juridice diferite spre a fi obtinute.

In rest, sigur, cei care au avut erori la efectuarea testului, sa plateasca. Erori voite sau nevoite, indiferent.

Asa incat, ma retrag si va doresc... copii frumosi pe dinauntru, fericiti!

Poate nu s-a observat un amănunt: Doamna declară că de când i-a luat copilul, tatăl nu-l mai lasă nici să vorbească cu mama lui.
O fi bine pentru el? O fi rău? Eu cred că nu-i este bine, idiferent de ce "băiat deştept" e tata.
Am întâlnit asemenea cazuri, cu familii destrămate şi cu fiecare părinte care şi-a refăcut viaţa, credeţi-mă, copiii aceia au fost foarte nefericiţi.
Unul, deşi mama avea venituri enorme, dar un nou soţ şi un nou copil, s-a refugiat la tata.Dar şi tata avea o nouă parteneră, cu copil adus în căsnicie.În fine, băiatul a prins prima ocazie şi a plecat în SUA, de unde nu s-a mai întors. Altul, după ce tata şi-a găsit o nouă parteneră, a fugit de acasă şi dorea prin cimitir sau sub scara blocurilor. A devenit infractor.

@AVLIL
-"Sentimentul ca doi... prapaditi care gandesc prost sunt parintii tai, trece. Sentimentul ca ei sau unul din ei a uitat de tine, nu."
Poate nu stiti ca unul dintre" prapaditi" a crescut copilul timp de 12 ani pana cand "un baiat destept avand mustrari de constiinta" recunoaste copilul, obtine pensie alimentara si plata cheltuielilor de judecata. Mai mult decat atat, santajeaza mama cu pensia si cheltuielile sugerandu-i ca renunta la ele daca si mama renunta la custodie.Tatal a angajat firma de paza pentru copil. ( din mesaj privat).
- "Mersi, mama, ca l-ai inchis pe ticalosul asta care zice-se mi-e tata si care m-a crescut in ultimii 5 sau 7 ani! "
Si daca copilul ar intreba:
- " Vai tata, ti-ai mai adus si tu aminte dupa 12 ani ca ai procreat un copil care pana acum a avut statut de bastard al unei femei ce insira barbatii ca pe margele?"
Doamna avocat, cu tot respectul, bine ati facut ca v-ati retras.

@Martonze
Cred ca ati inteles perfect care este adevarata problema prin care trecem. Si nu este vorba numai de mine.
Eu chiar nu am dus o lupta de orgolii si cu atat mai putin accept calificativele d-nei care mi-a dat o lectie de morala pe aici incearcand sa analizeze situatia copilului meu.
Copilul meu nu este fericit si nici nu va fi multa vreme, atat timp cat i se interzice sa comunice cu mama si familia cu care a crescut timp de 10 ani.
Copilul nu poate fi fericit atat timp cat nu poate sa spuna ce-si doreste, atat timp cat nici macar nu i se asculta parerea, atat timp cat ,,tatal,,il trateaza ca pe un ,,robot,,
Copilul nu este un robot pe care il poti programa dupa dorintele tale, un copil caruia ii spui ca nu-ti seamana din punct de vedere intelectual, un copil caruia ii spui ca sta dupa fusta mamei,un copil pe care il duci la psihiatru( la insistentele mamei lui )si primul lucru pe care il ceri psihiatrului este sa-i verifice IQ-ul.
Un tata care considera calitatea de tata ca pe o meserie, un tata care interzice copilului sa planga , numai pentru ca este baiat (cica baietii nu plang), un tata care isi muta copilul la cea mai buna scoala si clasa dintr un oras , fara sa fie constient ca nu poti sa hotarasti asta doar gandindu-te ca pozitia ta sociala nu-ti permite sa ai copilul inscris la orice scoala, sau la aceea unde copilul are prieteni si copii care il cunosc si care nu l-ar investiga (de unde vine, cine esta tatal, cine este mama, de ce il cheama nu stiu cum....etc);
Un tata care vede ca situatia scolara este din ce in ce mai rea in scoala unde l-a transferat , obosit si sleit de atata munca , hotaraste ca cel mai bine pentru copil este sa-i puna un supraveghetor care sa-l atentioneze cand lasa cartea din mana, cand trebuie sa se trezeasca, cand trebuie sa manance, cand trebuie sa plece la scoala si daca si-a facut temele.
De ce acel tata plateste un supraveghetor ? pentru ca el nu are timp sa se ocupe de copil, are o afacere de care trebuie sa se ocupe ,o afacere care il poarta pe drumuri aproape toata saptamana( ca doar asa poate avea banii necesari de a plati pe oricine , pentru orice).
Supraveghetor intr un turn si nevasta in alt turn.
Un tata care pedepseste copilul pentru notele proaste de la scoala , pentru comportamentul rebel fata de colegi si neatentia fata de orele de curs...fara sa se gandeasca ca toate acestea au o cauza psihica si ca rezolvarea nu este :nu-ti dau calculatorul , tabletul , telefonul si nu mai mergi cu mine in vacanta...
De ce nu poate si nu trebuie sa apeleze la mama lui care are tot timpul din lume sa se ocupe de cresterea si educarea lui?, de ce nu incearca o consiliere psihologica in grup (mama, tata , copil)?

Nu pretind sa-mi cresc copilul singura, daca as fi pretins sa-l cresc singura cu siguranta nu as fi bantuit prin instante ani de zile si nici nu am urmarit vre- un profit economic (marturisesc ca acest domn nu avea nici un venit pe vremea cand s-a nascut copilul)
Nu exista si nici nu a existat vre- o cerere de despagubiri in numele meu adresata in instanta fata de acest domn.

Problema este ca nu exista (cel putin pana astazi) , cineva care sa-l faca sa inteleaga ca nu poti sa distrugi viata unui copil doar pentru ca tu o dispretuiesti sau o urasti pe mama acelui copil.

I -am propus sa accept sa ramana copilul la el si vacantele de vara sa le petreaca cu mine si a fost IMPOSIBIL.
ACEST DOMN VREA TOTUL SAU NIMIC SI A DEMONSTRAT CA POATE!

CE ALTERNATIVE AM...?