Anulare declaratie de recunoastere a paternitatii

lilianais67, mai sus aţi primit un sfat , cel mai util:

Strădania revizuirii ar fi lipsita de sens doamnă. V-aţi consuma viaţa de-aiurea.

E valabil şi pentru aşteptarea rezultatelor plângerilor penale. Nu sunteţi singura cu prezenţa unor rezultate contradictorii ale aceleiaşi instituţii în aceeaşi cauză.
Asta v-o spun numai aşa, de consolare.
Dar ce s-a întâmplat cu băiatul? Cum a reuşit să vi-l ia?

Faptul ca mai exista persoane cu doua rezultate de examen ADN contradictorii nu ma consoleaza , imi da curaj sa dau un pas inainte.
Ce se intampla cu toate acele mame sau tati care trebuie sa stea cu mainile incrucisate si sa accepte ca anumite persoane pot sa se joace cu viata lor si a copiilor lor?
Oameni buni, aceste greseli sunt premeditate , cum pot sa le accept?
Ce s-a intamplat cu copilul, cum a reusit sa mi-l ia?
Facand uz de putere de bani,de relatii si profitand de legi pe care le poate interpreta dupa bunul sau plac.
Incepand de exemplu amenintata cu o arma(pistol). Acest episod s-a petrecut , nu a fost un film pe care l-am vazut sau mi l-am imaginat.
Am anuntat politia, s-au prezentat la locul faptei, politia, salvarea si pompierii. Arma a fost ascunsa in masina. Cei de la politie au cautat acea arma , au gasit o , ne-am prezentat pentru declaratii la politie si rezultatul care a fost?
Domnul are permis de port-arma , pistolul era in masina ,insa in nici un moment nu a facut uz de ea. Deci eu am mintit. Probabil s-au gandit ca doar mi-am imaginat ca are o arma in masina si ca a fost doar o scuza ca sa ma razbun .
Nu vreau sa continui cu aceste istorii pentru ca acesta este un loc unde incercam sa gasim specialisti care sa ne ajute sa rezolvam problemele noastre din punct de vedere legal.
Nu este un loc unde sa ne povestim viata ,sa fim consolati sau sa fim indrumati sa renuntam la drepturile noastre.
Personal sunt foarte multumita ca am intrat in acest forum, sunt destui de multi specialisti care ma ajuta sa iau decizia cea mai corecta.
Binenteles ca este vorba de timp, bani si nervi de otel.
Nu pretind sa castig ceva fara efort , mai ales ca traim intr o tara unde cel care este lipsit de putere,relatii si bani trebuie sa aibe rabdare, sa suporte umilinta, sa fie judecat nedrept si sa treaca de cele mai multe ori ca si cum ar fi invizibil (o spun din experienta ).
In sfarsit...deocamdata nu mi s-au inchis toate portile, dovada ca pot face comentarii acum si in acest loc.

E atat de importanta plangerea aia penala cand copilul nu mai sta cu dv.? E bine? Merge la scoala? Stiti ceva de el?
Cineva v-a intrebat mai sus e copil, ati povestit trairea dv. cu arma si detalii fara referire la copil. Am o impresie tare vaga ca nu prea e prezent sau existent copilul asta, parca vorbiti de o fantoma indepartata... Tatal e in acelasi oras cu dv.? Cu alte rude ale lui nu tineti legatura ca sa-i intrerbati, sa aflati detalii? Ati initiat program de vizite in instanta?
Lasati dosarele penale, faceti ceva sa vedeti copilul.

Copilul, maarisor fiind, ar putea fi foarte usor intrebat... are cat, 10 ani? 12? Cum sa nu-l intrebati daca e ok, cum se simte, ce e cu el raportat la ce i se intampla?

lilianais67 a scris:

Ce as putea sa-l intreb pe copil? nici macar nu pot să-l intreb ceva. ...

Nu stiu cum si daca se va rezolva acest caz, nu stiu daca voi gasi pe cineva dispus sa lupte alaturi de mine

Imi doresc sa stiu ce s-a intamplat, imi doresc sa pot vedea acea sau acele persoane ...

am dreptul sa stiu cine este vinovat

acesta este un loc unde incercam sa gasim specialisti care sa ne ajute sa rezolvam problemele noastre din punct de vedere legal.

Nu este un loc unde sa ne povestim viata ,sa fim consolati sau sa fim indrumati sa renuntam la drepturile noastre.

Personal sunt foarte multumita ca am intrat in acest forum, sunt destui de multi specialisti care ma ajuta sa iau decizia cea mai corecta.

Nu pretind sa castig ceva fara efort , mai ales ca traim intr o tara unde cel care este lipsit de putere, relatii si bani trebuie sa aibe rabdare, sa suporte umilinta, sa fie judecat nedrept ...

Există un DREPT pe care l-aţi scăpat din vedere. Dreptul copilului dvs. de a fi îmbrăţişat de mamă. (este LEGAL reglementat, chiar dacă textul legii sună ceva mai ... rece - "relaţii personale şi contacte directe")

Aţi sacrificat deja treisferturi din copilăria fiului dvs în lupta pentru ...adevăr. (pentru dreptul dvs. de a cunoaşte vinovaţii). Căutaţi un "luptător" care să vă ajute să treacă şi ce a mai rămas!?

Prima bătălie (acţiunea in stabilirea paternităţii) aţi pornit-o pentru copilul dvs şi pentru adevărul care ar fi trebuit să înlocuiască golul de la rubrica tata. Această acţiune a fost şi legală şi corectă.

A doua bătălie (contestarea recunoaşterii de paternitate) aţi pornit-o ... împotriva adevărului (fiindcă ŞTIAŢI că acela este tatăl, fiindcă ŞTIAŢI că acea recunoaştere este corespuzătoare adevărului).

În locul acesteia din urmă ar fi fost şi LEGAL şi CORECT să purtaţi o bătălie pentru ...încredinţarea copilului (cred că eraţi încă sub imperiul vechiului cod) sau pentru stabilirea locuinţei copilului la dvs. (dacă eraţi sub imperiul noului cod civil) sau, în cel mai rău caz, pentru legături personale cu fiul dvs.

Aţi fi găsit nu unul, ci o sută de confraţi avocaţi care să lupte alături de dvs., pentru COPILUL dvs. Atunci, după acei 8 ani de bătălie aveaţi toate şansele.

Despre "eficienţa" primei instanţe mi-am spus părerea.
Dvs. o numiţi umilinţă...

Nu prea am înţeles ce anume aţi vrut să...câştigaţi cu a doua acţiune? Să înlocuiţi o judecată nedreaptă cu altă judecată nedreaptă? De ... dragul cui? (că pe copil l-a ...indepărtat de dvs.) De dragul cui? Cine v-a MAI judecat pe nedrept? A cui umilinţă aţi suportat-o mai greu!?

A gurii ...satului, nu-i aşa? N-aţi luptat pentru COPILUL dvs. ci ...de dragul nesuferitei terori care face pe om sclavul părerilor altuia şi se numeşte gura lumii...

Gândiţi-vă o clipă! Dvs. spuneţi că dacă s-or fi încurcat probele dintâi, un alt copil e în situaţia copilului dvs. Oare!? Nu cumva acel alt copil are o MAMĂ prin preajmă?
Şi poate şi un tată.

Că şi eu am ...doi. Unul (adevarat) in actul de naştere ... şi altul ("neadevărat") soţul mamei. Dar ştiti ce ..adevăr îmi va aminti veşnic de tatăl "neadevărat"? O portocală! După o coadă la portocale de pe vremea "împuşcatului" soţul mamei a venit acasă cu o singură portocală dată de ăl de mai apucase câteva în faţa lui. A tăiat-o în două: jumătate pentru mine (fata lui "neadevărată") şi jumătate pentru fratele meu dinspre mama (fiul lui adevărat). Mai e un căluţ de lemn pe care, neştiind cum să-l împartă (fiindcă nu mai funcţiona tăiat în două) la băgat pe foc... şi alte câteva ... adevăruri

Adevărul!? Adevărul e un acord între spirite. În instanţe se confruntă două ...adevăruri pretenţie. (dar aici intrăm in altă ...filosofie). Singurul adevăr pe care memoria fiului dvs. il va scoate la iveală peste ani e ...cel pe care l-a trăit alături de cine l-a trăit. Iar dvs. veţi cam lipsi din el...

Stimate doamne avocat, cu toată consideraţia ce v-o port şi adevărul rostit în răspunsurile dvs., privind rezultatul unor demersuri în instanţe pentru corectitudinea unor documente oficiale emise de autorităţile statului, care nu au nici o şansă să schimbe soarta copilului-adolescentului , nu sunt de acord cu blamarea acestei mame din mai multe motive:
1.părintele din prezentul caz, 8 ani de zile (dacă am înţeles bine) nu s-a ocupat de copil, adică a refuzat recunoaşterea lui. Ce înseamnă acest lucru, judecând după legea 272/2004 sau după vechiul Cod al familiei? Oare neglijenţa, abandonul, neparticiparea tatălui la creşterea şi educaţia copilului este o faptă eroică, care trebuie răsplătită?
2.Există nişte rezultate oficiale ale IML - singura autoritate recunoscută de stat care poate arăta, pe test ADN, filiaţia unui minor. Acel rezultat, semnat, ştampilat, supervizat, este prezumat a exprima adevărul absolut. Cum e posibil ca un asemenea test să fie pus la îndoială, apoi rezultatul să difere? Adică pledăm pentru acceptarea falsului de identitate, falsului în acte, înlocuirea probelor, poate grup infracţional organizat, etc - nu cunosc încadrarea juridică - şi învinuim tot păgubita?
Sub semnul legalităţii, s-a jefuit o ţară, se distrug vieţi, se schimbă destine.
Cât despre moralitate - acel bărbat a întins un proces de recunoaştere paternitate 8 ani, adică a negat paternitatea - pentru ca peste câteva luni să declare benevol, la Starea Civilă, paternitatea? Oare aici nu se poate pune problema falsului în declaraţii, ca în cazul celebru de acum cu demisia în 5 minute?
Fiindcă dacă noi acceptăm în continuare ilegalităţile celor puşi să aplice legea, dacă infractorii nu sunt pedepsiţi, fiindcă nici aşa nu rezolvăm nimic dacă facem plângeri, societatea va perpetua în acelaşi fel, al minciunii, ilegalităţii, infracţionalităţii, "lasă că merge şi aşa".