Buna ziua,
As dori si eu ajutor sau sfat in urmatoarea problema:
Sunt insarcina in luna a 8 a. Nu sunt casatorita cu tatal copilului (mai precis ne-am despartit cand eram insarcinata in luna a 4 a). Eu nu doresc ca copilul meu sa-i poarte numele, mai mult nu doresc ca sa aibe vreun drept asupra copilului. L-am rugat sa-mi semneze un act notarial prin care sa renunte de buna voie la orice drept asupra copilului, dar nu doreste (desi crede ca nu este copilul lui). Ce pot face in aceasta privinta?
Copilul NU este rodul unui viol, si de asemenea nu consider vinovat copilul de absolut nimic. La mine in familie este un copil mult asteptat si dorit si deja iubit.
NU dorec ca pe viitor copilul sa fie un motiv de santaj sau un mar al discordiei.
Stiu ca dupa nastere intentia tatalui este de a solicita testul de paternitate dupa care sa recunoasca copilul, dar el nu isi mai doreste copilul. Sunt 2 chestii care se cam bat cap in cap. Dece daca pana acuma nu a fost sprijin pentru noi, nici nu simte ca va veni un copil in viata lui sa aibe anumite drepturi? sa cred ca ma va sprijini pe viitor dupa ce se va convinge ca este tatal copilului? nu prea cred asa ceva. Cat despre drepturile copilului cum ca poate beneficia de o pensie alimentara nu este cazul pentru ca nu lucreaza cu carte de munca.
Cu siguranta cand copilul va creste si va fi suficient de mare va intelege situatia, nu cred ca ma va acuza.
Chiar daca nu lucreaza cu c.i.m. , legea prevede obligativitatea platii pensiei de intretinere pentru copil...
Codul familiei prevede:
Art. 59
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei apartine copilului si se porneste in numele sau de catre mama, chiar daca este minora, ori de reprezentantul lui legal.
Dreptul de a porni actiunea in stabilirea paternitatii nu trece asupra mostenitorilor copilului; ei pot continua actiunea pornita de acesta.
Actiunea in stabilirea paternitatii poate fi pornita si impotriva mostenitorilor pretinsului tata.
Art. 60
Actiunea in stabilirea paternitatii din afara casatoriei poate fi pornita de mama intr-un termen de un an de la nasterea copilului.
Daca, in cazul prevazut in art. 54 alin. (1), un copil a pierdut calitatea de copil din casatorie, prin efectul unei hotarari judecatoresti, termenul de un an, pentru pornirea actiunii in stabilirea paternitatii din afara casatoriei, va curge de la data cand acea hotarare a ramas definitiva.
In cazul in care mama a convietuit cu pretinsul tata ori daca acesta din urma a prestat copilului intretinere, termenul de un an va curge de la incetarea convietuirii ori a intretinerii.
Actiunea apartinând copilului nu se prescrie in timpul vietii acestuia.
Cu respect atat "trope_doi",cat si d-l consilier v-au consiliat in legatura cu o poxitie care trebuie sa fie corecta cel putin,fata de minor.El trebuie,indiferent de relatia dvs.cu tatal,sa aiba aceleasi drepturi ca si ceilalti minori.Ei bine,aceste drepturi sunt stipulate in lege ,asa cum s-a aratat in textele care vi s-au reprodus mai sus.
Dvs. nu aveti dreptul sa il privati pe viitorul minor de drepturile acordate prin lege.Cred ca atitudinea dvs.,indiferent de alte conotatii pe care le dati dvs.,trebuie sa fie corecta in primul rand fata de minorul caruia ii veti da nastere..
Stimata doamna situatia juridica a cazului dumneavoastra este foarte simpla.
Dumneavoastra aveti posibilitatea ca la inregistrarea nasterii copilului sa precizati ca tatal este NATURAL asa cum a precizat MIHAI GRIGORE. Pe de alta parte tatal poate face o declaratie unilaterala de recunoaste a copilului la serviciul de stare civila iar dumneavoastra nu puteti sa-l impiedicati. In acest caz dumneavoastra puteti deschide in contra tatalui o actiune avand ca obiect contestarea paternitatii, actiune in care tatal trebuie sa faca dovada paternitati. Daca va reusi sa faca aceasta dovada atunci tatal va beneficia de toate drepturile ce decurg din recunoasterea acestei calitati.
Problema moralitatii sau a oportunitatii acestei initiative a dumneavoastra de a nu-l recunoaste pe tata dincolo de situatia juridica consider ca va priveste in totalitate. Dumneavoastra stiti mai bine situatia concreta si puteti aprecia daca este bine sau nu sa faceti acest gest si evident tot dumneavoastra va asumati toate consecintele lui viitoare.
Fiecare dintre dumneavoastra mama si tatal copilului aveti la dispozitie mijloace legale de care puteti uza in conformitate cu propriile convingeri. Problema dincolo de aspectele juridice consider ca nu ma priveste absolut deloc si nici nu cunosc situatia concreta pentru a putea emite o opinie.