Plata partiala a pensiei de intretinere si solicitare program vizita complex!

Da desigur ca este dreptul copilului de a avea legaturi cu celalalt parinte. Intrebarile sunt insa 2:
a. Daca este un drept, atunci nu e o obligatie si pe cale de consecinta copilul are dreptul sa refuze, in anumite cazuri, relationarea cu celalalt parinte.
b. La fel de drept este si cel la intretinere din partea ambilor parinti!
Nu in ultimul rand, cand e vorba despre un parinte tanar, sanatos, in deplina putere de munca, care e scuza acestuia pentru a nu munci si in 2 ture ca sa dea intretinere copilului? Si care este adevarata lui calitate de parinte, cand se complace in a nu fi in stare sa ofere copilului intretinere? Sau asa zis parinte esti doar cand vizitezi copilul?
Copilul stimata doamna Ajut copiii nu creste cu program de vizitare, caci inca nu s-a descoperit metoda de a supravietui exclusiv pe baza hranei spirituale si emotionale (ma rog, cu exceptia calugarilor saolini).
Asa ca mai lasati drepturile si hai la hei rup cu obligatiile, caci pana sa vizitezi copilul, daca acesta primeste tot 200 de lei si de la mama s-ar putea sa-l gasesti mort de foame!

proastasatului a scris:

Daca este un drept, atunci nu e o obligatie si pe cale de consecinta copilul are dreptul sa refuze, in anumite cazuri, relationarea cu celalalt parinte.

CCR E DE PĂRERE CĂ MINORUL NU ARE DREPT DE VETO, ȘI A DECIS AȘA:

Prin Decizia nr 82 din data de 25.02.2003 Curtea Constituțională a României a decis că este accesul părintelui nerezident la minor este mai mult decât util chiar și atunci când minorul se exprimă verbal în sensul de a nu accepta acest acces. Cu alte cuvinte, copilul ,mai ales cel sub vârsta de 14 ani nu are un drept de veto iar părintele rezident este obligat să încurajeze și chiar să impună copilului respectarea programului de legături personale decis de către instanță. În această speță instanța spune următoarele: "se poate întâmpla, în asemenea situații, ca părintele căruia i-a fost încredințat copilul să se defuleze, transmițându-i acestuia ostilitatea pe care o resimte față de fostul soț, care, deși, poate întemeiată din punctul său de vedere, nu este de natură să îl descalifice pe acesta din urmă (n.n. părintele nerezident) ca părinte, fiind lipsită de justificare din punctul de vedere al copilului. Prin urmare, instabilitatea afectivă și emoțională a minorului, pe fondul unei imaturități psihice și a lipsei experienței de viață, îl privează pe acesta de posibilitatea de a sesiza care este adevăratul său interes și, adesea, de a discerne intre bine și rău. [...] celalalt părinte, căruia i s-a încredințat copilul și care este debitorul obligațiilor corelative, fiind ținut sa-i asigure fostului sau soț, care și-a păstrat calitatea de părinte, realizarea efectivă a drepturilor conferite de lege. O atare conduită cooperantă este impusă de împrejurarea că drepturile menționate constituie, în realitate, mijloace pentru îndeplinirea obligațiilor pe care le are orice părinte fata de copilul său și care subzista atâta timp cât părintele nu este decăzut din drepturile părintești."

Nici macar o data nu a fost vorba sa obstructionez legatura copilului cu tatal sau si nu pentru meritul parintelui ci pentru faptul ca minorul merita sa-si cunoasca tatal si sa pastreze legaturile personale cu acesta in limita in care tatal intelege sa-si indeplineasca obligatiile fata de fiul sau, si aici nu ma refer la cele de ordin material in special.

De la acele consideraţii ale CCR, s-a schimbat şi Constituţia Romaniei. Consideraţiile CCR au fost contrazise de noul Cod Civil şi de noul Cod de procedură civilă. Timpul trece, legile se schimbă, iată, avem autoritate părintească comună; chiar cercetările psihologice susţin schimbarea, bunăoară, stabilitatea pentru minor nu mai este o necesitate, dimpotrivă, este perfect benefic ca în fiecare noapte, copilul să doarmă în alt pat; Psihologii norvegieni şi suedezi consideră, dimpotrivă, că minorii trebuie ascultaţi, ei au drept de veto , că nu-i poţi deranja din joacă nici dacă e ora mesei, mai mult, ei cred că părinţii nu sunt cei mai potriviţi pentru creşterea şi educaţia propriilor copii. Psihologii musulmani , după cercetări îndelungate, au ajuns la concluzia că minorii sunt proprietatea tatălui şi se supun ordinelor lui - nu se pune problema influenţei mamei, care este tot proprietatea bărbatului.

Decizia CCR NU POATE sa contravina Conventiei referitoare la Drepturile Copilului, aceasta avand prevalenta in raport de dreptul intern (a se vedea art 12 din Conventie coroborat cu c.civ care statueaza ca ascultarea minorului peste 10 ani este obligatorie!)
Banuiesc ca ascultarea impusa de leguitor ca obligatie ar avea si un scop, iar scopul as presupune ca n-ar fi acela al verificarii timbrului vocal al minorului.
Sensul oricarei lege este acela de a produce efecte!