Parasire de domiciliu

noralia a scris:

nu am discutat despre chelt pt intretinerea copilului

atunci discutati
discutati mai intai cu un avocat, ca sa intelegeti ce drepturi aveti dvs, ce obligatii aveti si ce drepturi are copilul
Abandonul familial e ceva mai complicat.
Trebuie mai intai sa cereti pensia de intretinere pentru copil, sa n-o plateasca cu rea intentie vreme de 3 luni si abia apoi puteti sa faceti plangere pentru abandon.
Deci, cautati un avocat care sa va explice cum stati.

Daca demonstrati ca banii pentru cumpararea apartamentului provin din vanzarea unei locuinte a dvs (bun propriu, anterior casatoriei) atunci apartamentul curent este bun propriu al dvs si nu il impartiti cu nimeni.

Vedeti, deci, ca aveti nevoie sa mergeti la un avocat cu toate informatiile pe care le aveti, pentru o consultatie, ca sa puteti lua o decizie rationala.

Din nou, subliniez si eu, ce vi s-a mai spus: partajul nu depinde de rezultatul divortului.

buna ziua si multumesc ca mi-ati raspuns...
asa am crezut si eu ca divortul si partajul sunt doua lucruri total diferite.
partajul conf.legii inseamna 50% , insa daca eu dovedesc ca am avut o locuinta pe numele de fata , pe care am vandut-o , am mai facut si un credit pe numele meu...e drept dupa casatorie..si am achizitionat locuinta actuala.
in tot acesti 10 ani de casatorie , eu am muncit cu carte de munca , zi de zi , insa el are carte de munca pe cel mult 4 ani cu salar minim.

a fost bolnav vreo 4 ani de zile , nu s-a putut deplasa , a facut operatii scumpe , pt care ,el neavand venituri , am platit eu , pot dovedi cu extras bancar prin care am retras sume mari de bani in perioada spitalizarii.
de vreo 2 ani lucreaza , insa ,pt ca s-a invatat ca inainte eu intretineam casa cu absolut toate chelt , si copilul , de cand lucreaza el nu da nici un ban la chelt. , singura facture care vine pe numele lui este cea de gaz , restul facturilor sunt doar pe numele meu si achitate de mine.
daca considerati ca maxim 300 de lei pe luna este sufficient ca si contributie la intretinerea familiei.

cam astea ar fi argumentele mele in privinta partajului si ma gandesc ca un avocat bun si un judecator nepartinitor , nu va considera 50% , impartirea echitabila.

cat despre divortul in sine , as vrea sa nu am nici o chelt aferenta , nu eu eu l-am cerut , nu eu am plecat de acasa . prefer sa platesc doar un avocat , care sa puna la dosar exact ce am spus mai sus , relatia extraconjugala , parasirea de domiciliu .
nu cred ca voi merge pe abandon , pentru ca , nu vreau sa ii agat codite penale prin cazier , insa vreau sa fie un divort din culpa lui. si atat.

oricat de bulversata sunt in acest moement de tot ce se petrece , cred ca putina logica mi-a mai ramas .

cat despre copil , niciodata nu si-a exprimat dorinta de al lua el.
oricum l-ar fi incurcat in noile planuri de viata .
cand am zis ca ma lupt pt copil , lupt pt ceea ce ii va ramane lui , din toata aceasta casatorie.
ma gandesc ca a fost sufficient cat l-am intretinut pe el ani de zile , si cand a intrat in aceasta casatorie a venit cu o geanta cu haine si atat.
daca pleaca cu masina si o parte din lucruri eu cred ca e chiar castigat.
sunt rea ..stiu..:)

Nu ati plecat dvs de acasa, insa nici l nu a plecat de capul lui de acasa, ati hotarat amandoi sa plece.
Nu ati cazut de acord sa plece fiindca avea o relatie extraconjugala, ci pentru ca nu va mai intelegeati. Despre relatia exraconjugala ati aflat ulterior separarii.

Deci (parerea mea) nu aveti sanse la divort din culpa lui. E o culpa comuna.

Intretinerea pe perioada bolii i-o datorati in virtutea faptului ca erati casatoriti, deci nu are relevanta nici in divort, nici in partaj.

Pentru binele copilului, divortati repede si curat - culpa comuna, de comun acord.

Inca nu ati apucat sa va ganditi la lucrurile cele mai importante pentru procesul care va asteapta: intretinerea copilului, programul de relatii ale copilului cu tatal sau si felul in care veti lua hotarari impreuna in ceea ce il priveste pe copil (pentru ca veti exercita autoritatea parinteasca in comun).
Din cele pe care le-ati expus pare ca singurul lucru in privinta caruia ati cazut de acord este domiciliul copilului: ladvs.

Doamna draga, va rog mult, vorbiti cu 2-3 avocati intai, e nevoie... intai va aflati drepturile, posibilitatile procedurale, apoi gasiti unul compatibil cu gandirea dv.

Nu vreti fara lupta, ok, dar trebuie sa fiti pregatita ca o lupta va poate costa mai mult decat pacea. Pe copil sigur il va costa. Lupta dv. va insemna audiere la judecator si, ca urmare, intrebari despre divort, proceduri si altele similare.

Lupta asta este in ADNul barbatilor, nu prea al femeilor, nu stiu daca va va ajuta, pe termen lung.
Pentru partaj, ok, puteti, aparent, obtine peste 50% binisor, insa este deosebit de important sa vedeti daca o lupta soldata cu 95% din casa si cheltuieli de judecata de 10% din casa este mai buna decat o intelegere pe 85% din casa. Prima dureaza 2-4 ani poate, a doua cateva zile...

Parerea mea: contactati mai mult de un avocat. Discutati. Chemati-l pe domn intr-un cadru oficial, neutru, la discutii: cu avocat, mediartor, cum doriti. Esential este sa nu fiti doar voi doi impreuna, caci asa doar va veti certa. Incercati sa ajungeti la un compromis.

Este important sa diferentiati intre probele pe care le aveti dv. si probele admisibile intr-o instanta. Nu conteaza doar salariul pe hartie. Nu conteaza nici starea de boala sau operatiile scumpe.
Sigur, sunt multe detalii de discutat.

Parerea mea e ca, dupa ce negociati (acum, la cald, e mai bine pentru dv.) sa va folositi restul de bani pentru o consiliere psihologica a copilului (e traumatizant un divort), impreuna cu dv. sau chiar si tata.
Apoi va puteti directiona energia ramasa din neapelarea la lupta spre a repara sufletelul de copil.
Va doresc multa intelepciune!

Si, ca o adaugare: acesta este un forum, nuante si pareri prea adandci nu putem scrie, ca atat cunoastem situatiile, superficial si doar in culori primare. Apelarea la acest forum e ca un vis, de regula in alb si negru, dar va face o idee despre unde sa apelati.
Zi senina!

Multumesc mult ...pt toate raspunsurile...e adevarat ca am folosit forumul mai mult pt o descarcare nervoasa si mentala...si cumva am vrut sa mi se confirme ca ceea ce urmeaza ...se apropie de ceea ce imi imaginez eu...

divortul este o trauma pentru toti.eu nu am trecut prin asa ceva ca si copil , parintii mei sunt impreuna si azi , dupa 50 de ani de relatie. asa mi-am imaginat si eu , ca vom imbatrani impreuna.
e f greu de digerat...socul acesta.

o sa ma adun , voi consulta mai multi avocati , poate si un notar , care nu stiu daca ma poate ajuta cu informatii , dar ma linistesc si incep sa rezolv pas cu pas , si mai ales gandindu-ma la copil.