nerespectare hotarare judecatoreasca incredintare minor

@ martonze, dgaspc ar trebui sa se ocupe de toti copiii care se afla in situatii chiar si potentiale de abuz din partea parintilor sau unor terte persoane
@PS, v-a scapat esentialul, cand un copil este alienat, oricati bani ar da tatal, situatia este la fel de rea pentru copil. Cat despre copilul matur si ce crede el? Pana sa ajungem acolo, trebuie sa se intervina pentru ca acel copil sa poata rationa singur, nu sa fie transformat de mama intr-un soldatel ce executa ce i se spune ca il uraste pe fostul sot.

Iar o intoarceti ca la Ploiesti. Chiar credeti ca nimeni nu se prinde? Va spuneam de lipsa de logica din afirmatia dvs ca daca mama are bani nu conteaza ca plateste tatal o pensie mai mare sau mica, in schimb....daca mama are bani atunci tatal, daca ar plati o pensie mai mare, mama (cea care are bani) ar folosi banii tatalui (de care nu are nevoie) ca sa-si plateasca avocatii! Cata lipsa de logica e evident. Dar daca tot nu e logic sa revenim la mult iubitul trenulet al alienarii si sa ne dam cu el! Inteleg ca un copil rationeaza singur atunci cand pleaca la program cu tatal si nu rationeaza, atunci cand nu vrea sa plece! Clar ca lumina zilei! Aceiasi logica (de negasit!)
Dati-i inainte ca sunt multe gari prin care poate trece trenuletul alienarii. Poate il faceti trans siberian!
Si sa stiti ca exista multi copii carora nu le rau, caci, din pacate, exista si multi parinti despre care putem spune ca mai bine lipsa! De aici si institutia decaderii!
Cat priveste momentul la care copilul va intelege in ce a constat "contributia" tatalui la cresterea lui, daca cumva mama are dovezi ca in fapt tatal avea venituri, dar nu platea copilului decat o suma derizorie, atunci sa vezi ce captivanta va fi teoria alienarii!

Proastasatului, din pacate, stiu ca alienarea exista pentru ca am vazut cu ochii mei. Regretabil insa am multi prieteni sau colegi divortati. Am vazut cazuri si nu putine de familii care se inteleg dupa divort pentru binele copiilor, fiul meu are o prietena la gradinita ai carei parinti sunt divortati si care sta 3 zile la tata si 4 zile la mama si tot asa. Cand vreau sa iasa copii in parc nu mai stiu ce parinte sa sun. Parerea mea personala era ca pe termen lung copila nu va mai sti care e casa ei, unde doarme la noapte insa mi-am schimbat-o pentru ca pentru ca la ei functioneaza si copila e foarte fericita cu o relatie minunata cu amandoi parintii.
Am insa cunoscuti care nu si-au mai strans copii in brate de mult timp. Parinti care platesc 500-600 euro pensie si carora li se refuza dreptul la copii pentru niste motive derizorii. Cum poti sa nu dai copilul la program pentru ca tatal nu a vrut sa duca copilul la Mc cand a vrut el si a fost o trauma pentru acesta. Sau tati care sunt injurati de copii lor pentru ca stiu ei, copii, ca nu s-au bucurat foarte tare cand mami le-a spus ca e gravida sau pentru ca nu le-a placut ca ploua cand tati a venit sa-i ia si tuna pentru ca Doamne Doamne s-a suparat pe el ca se duce la tati. Ce faci cand astea sunt motivele pentru care nu-ti mai vezi copilul?
Ce faci va intreb eu cand fosta te urmareste, cand iti spune administratorul ca a vazut-o in scara blocului cercetand daca nu cumva platesti intretinere pentru 2, semn ca te-ai mutat cu alta. Ce faci cand incerci sa discuti rational, mergi la mediator si acolo ti se spune ca nu las copilul cu tine ca stiu eu ca umblii cu curve? Ca stiu eu, ca simt?
Imi pare rau sa va spun pentru ca am fost prieten al cuplurilor respective si am acordat beneficiul indoielii la ce mi se spunea si chiar la ce vedeam. Ca ma gandeam ca femeia rationala cu care fusesem la gratar de atatea ori in urma are totusi un motiv intemeiat dar nu-l are. Povesteste copilului care este in camera cu ea cum taica-su nu da doi bani pe el, ca niciodata nu a iubit copilul, ca ea e singura care se zbate desi pensia de 2000 lei nu a intarziat o zi. Nu ajung cumva 2000 lei pentru un copil?
Pai nu ajung pentru ca avocatul ca sa limitezi dreptul copilului costa iar mama e receptionera la un salon de remodelare, are 1200 lei pe luna.
Asa ca in aceste conditii, daca tatal in loc de 2000 ar plati 170, nu este asa ca mama nu si-ar mai permite avocatii?
Atata timp proastasatului cat tu, ca si copil ti-ar rugat mama sa accepte sacosele pline de lucrusoare si cadouri de la tata, iar aceasta le-a aruncat pe scari, chiar daca ti se spune sau vezi ca tati dadea 170 de lei pe luna iti vei aminti totusi ca mai mult tu ai fost cel care ai refuzat.

Mie unul mi se pare ca ve certati si ne certam aiurea aici pe forum pentru ca vorbim de cazuri separate. Da, exista alienare, cumva nu sunteti de acord ca o mama care nu lasa copilul pentru ca tatal nu l-a dus la Mc nu alieneaza? Sau o mama care arunca si refuza sa primeasca copilul cadouri de la tata? Sau una care refuza sa spuna celui ce suna in fiecare zi ca are copilul bolnav, ca e in spital, operat?
Nu, nu este alienare cand dai 170 de lei pe luna pentru copil si ceri bonuri. Nu e alienare cand nu suni, cand nu te intereseaza, cand nu participi la o sedinta cu parintii dar te superi ca nu-ti sare copilul in brate dupa ce ai lipsit 6 luni de la programul de vizita.
Asta este parerea mea, ca om care le-am vazut pe amandoua.
Sunt adevarate drame ale copiilor, ale celor ale caror mame se zbat sa ii creasca cu ajutor 0 din partea tatalui si ale celor care imbratiseaza portile caselor unde le stau copii pentru ca pe ei nu ii pot imbratisa.
Nu ajuta cu nimic daca nu se trateaza fiecare caz diferit sau daca negam anumite realitati, cum ca nu exista alienare si nu exista tati dezinteresati.Ba exista, amandoua.

Cu certitudine exista parinti, daca le putem spune asa, care procedeaza precum ati descris. Nu stiu si nici nu cred ca conteaza denumirea acestei atitudini! Ceea ce stiu este ca un astfel de comportament e o nemernicie. Copilul nu e arma razbunarii tale, fie ca esti mama, fie ca esti tata. Copilul e o fiinta cu sentimente, careia nu-i poti amputa o parte din viata, doar pentru ca tu iti urasti fostul sot, chiar fie acest sentiment perfect justificat.
Va intreb insa: Ce facem cu acei parinti care se ascund dupa aceasta "eticheta" a alienarii? Sunt profund mirata ca tocmai acei parinti, care sufera dupa urma unui comportament nenorocit al celui de care au divortat, nu-i rejecteaza pe falsii alienati. Ce facem cu cazurile in care copilul, indiferent de varsta, iti da motive din lumea lui pentru care nu vrea sa plece cu tatal (de exemplu)? Iti spune ca nu vrea sa plece cu tatal pentru ca ii spune ca mama lui e rea si ca mai bine sa fuga ei doi de mama si el nu vrea sa fuga de la mama? Ce facem cu acei copii care intreaba de ce tata o bate pe mama si spune ca-i e frica sa plece cu batausul? Ce facem cu copilul caruia mama ii spune ca nu poate merge in tabara ca tata nu e de acord? Si astia sunt tot alienati? Chiar nu exista nicio situatie in care refuzul copilului e justificat? Chiar nu exista niciun caz in care vina refuzului copilului apartine parintelui nerezident si nu celui rezident? Nu faceti (nu dvs, in general) decat sa demonetizati realitatea alienarii prin includerea printre victimele acestui fenomen monstruos a unor pretinsi parinti alienati, vinovati ei insisi de refuzul copiilor lor. Cata vreme acei pretinsi parinti vor fi lasati sa se foloseasca de drama unor parinti normali, alungati pe nedrept din viata copiilor lor, cei care vor pierde vor fi parintii cu adevarat alienati, prin pierderea credibilitatii. Orice am spune, pe lumea asta exista si parinti cu comportament inadecvat si faptul ca ei sunt, in unele dintre cazuri, parintii nerezidenti, asta nu-i face victimele alienarii, ci ei raman ceea ce sunt: niste parinti doar cu numele!
Ca sa sustineti cu succes teoria alienarii, prima conditie, in opinia mea, este sa sustineti DOAR cazuri reale, in care parintele nerezident are si a avut un comportament normal de parinte si nu cazuri in care comportamentul nerezidentului este chiar cauza refuzului copilului.

Proastasatului, dar cred ca este evident ca sustin si se sustine alienarea doar in cazurile intemeiate, nu in cele neintemeiate.
Mi se pare o nemernicie sa te ascunzi sub umbrela alienarii, sub umbrela dramei unui parinte cand tu esti un incapabil sa iti apropii copilul, sa empatizezi cu el, sa-i fi alaturi si sa-i intelegi problemele si temerile asa cum sunt. Stiu ca nu trebuie neaparat sa bati un copil, sa nu-I platesti pensie alimentara ca acesta sa nu mai vrea sa plece cu tine. Ajunge sa-l faci sa se simta prost, sa critici orice actiune a lui si sa-l ignori cand este la tine. Iar atunci, ca mama care a copilul e dificil sa il mai faci sa plece la tata desi nu il alienezi. Ca ii spui ca tati il iubeste dar acesta strange din buze si face fete-fete la orice spune copilul. Cum sa mai sustii o asa relatie cand copilul vine simtindu-se prost de fiecare data de acolo? Si clar toti or sa sara ca e alienare pentru ca tatal nu a ridicat nici un deget asupra lui si ce pensie mare plateste. Nu?
Insa sunt si parinti, mame care se ascund sub palaria abuzului imaginar de la tata. Mame care spun ca le-a fost batut copilul in zile in care tatal era in alta tara, mama carora le plangi de mila cand le auzi povestea dar care se schimba total cand le vezi ca se cred singure cu fostul.
Deci, cum ii deosebesti pe cei abuzatori, mame sau tati, de cei care au problem reale, tot mame sau tati?

Iar aici zic eu ca intervine modul in care incearca sa rezolve problema.
Mie asta imi spune multe despre cine are dreptate. Pentru ca un tata care cand are probleme cu mama o intreaba cu ce poate sa o ajute, cum sa isi restabileasca relatia cu copilul, ii acorda libertatea mamei sa vina cu ei cat copilul sa se simta confortabil langa el ala e un tata implicat si care daca nu-si vede copilul nu e din vina lui.
Asa cum o mama daca vede ca nu-I mai merge copilul la tata nu se zbate sa afle de ce si nu vine cu solutii. Uite, am aflat ca nu vine ca l-ai criticat, poate ar fi bine data viitoare sa fi mai pozitiv sau sa-l sprijini mai mult cand ia o nota mai buna. Sau o mama care spune uite, nu a vrut la tine week-end-ul trecut dar e un film de desene la mall, vrei sa-l duci week-end-ul asta sa mai stati putin impreuna sa vedem cum va simtiti? Astan clar nu e o mama care alieneaza.
In clipa in care nu a a vrut copilul la tine si tu te-ai oprit direct la avocat si executor......not ok.
Asa cum in clipa in care copilul ti-a spus ca nu vrea la programul de vizita tu nu ai mai raspuns la usa, ca ghinion.....not ok.
Cred ca asa ii diferentiezi. Cat effort au depus in a remedia problema pana sa se ajunga la procese, reclamatii. E doar o parere personala.