Succesiune imposibila

cati a scris:

Daca erati cea mai importanta persoana,timp de 10 ani de ce nu ati dat pe la el?
De ce nu ati incercat sa comunicati cu el,mai bine de 15 ani?Cea mai importanta persoana! Dar tatal dvs. Nu era important?Acum este important si va este tata?Sa fim seriosi!

Cam asta as avea si eu de zis!!

AliaXa a scris:

Nicio idee? La intrebari usoare stiu si eu sa raspund.

Neinformatul, daca nu este curios, nu este informat destul!

De aici si lipsa de idei, cred.
Dupa ce reusiti, sunt convins ca veti aduce un plus de valoare acestei platforme , prin a ne invata cum ati izbandit.

AliaXa a scris:

Nicio idee? La intrebari usoare stiu si eu sa raspund.

Sunteti simpatica ... din pacate acesta e un forum unde fiecare raspunde cand are timp , chef si cel mai important daca stie .
Eu unul am sa incerc sa va raspund punctual la intrebarile adresate de dvs :
1. Exclus ! Nu o puteti acuza de pricinuirea oricarui prejudiciu din cele mentionate de dvs .
2. " Cum pot afla daca actele de vanzare-cumparare sunt autentice? " In primul rand trebuie sa intrati in posesia lor , ulterior ele se pot verifica foarte usor la notarul unde au fost realizate .
3. Explicatii ? Nu ... sau puteti sa le solicitati dar nu o sa primiti nici un raspuns !
4. " Cat timp am la dispozitie pentru a deschide proces pentru succesiune? " Delimitarea in timp pentru deschiderea succesiunii se limiteaza numai la costuri . In rest , dvs puteti deschide oricand procedura de succesiune daca ea nu a fost realizata pana acum .

Diferenta dintre notar si instanta , la deschiderea succesiunii , tine de intelegere ! Daca mostenitorii se inteleg asupra succesiunii , cel mai usor e la notar iar in caz contrar singura solutie ramanand instanta .
Si totusi , vad ca nimeni nu va intrebat ,dar dvs stiti ce va contine masa succesorala adica ce proprietati aveti de impartit ? Am vazut ca aveti informatii , dar foarte vechi iar intre timp se puteau schimba multe ...

SFAT : Incepeti cu primaria , solicitati un extras de pe rolul tatalui dvs , mentionand ca va este necesar la instanta/notar pentru dezbaterea succesiunii ( sa aveti copie dupa certificatul dvs de nastere ) . Ulterior , puteti verifica daca acele proprietati la mai are la oficiul cadastral ( extras de carte funciară pentru informare ) .

Multumesc, domnule Iulix, raspunsurile dvs m-au dezamagit, dar m-au lamurit.

Toate certificatele mele fiscale sunt egale cu zero. Am spus ca au aparut subit niste proprietari, la cateva zile dupa ce le-am obtinut. Recent. De-asta imi pun intrebari in legatura cu contractele pe care le-au tinut la sertar pana am aparut eu. Dar ce conteaza, nu-i asa?

Din toate raspunsurile inteleg ca e favorizat cel care a fost mai aproape si a pus primul mana pe bunuri. Cu alte cuvinte, cel care a gasit portofelul, nu cel care l-a pierdut. OK, asta e legea, cu ea defilam.

Va rog, nu mai insistati pe nepasarea mea fara sa cunoasteti detalii (chestie care ma surprinde la persoane cu profesie juridica). Fiti siguri ca exista o explicatie.

Iar domnului cu un citat a carui logica imi scapa (dar cred ca stiu ce a vrut sa transmita, daca ar fi formulat altfel), nu pot sa-i promit nimic. Probabil, voi uita.

Sunt avocat. Exercit o profesie in care materia prima este cuvântul.

Cuvântul ce vi se pare că mi-a „scăpat”, n-a fost azvârlit la întâmplare.

De ce n-aș fi îndrăznit? Pot îndrăzni mai mult decât vă închipuiți când vine vorba de folosit cea mai redutabilă armă - cuvântul.

Dacă am reușit aici, cu un singur cuvânt, să vă scot din zona de confort, imaginati-vă un interogatoriu. Răspunsurile dvs. (reacții) ar merge la inima celeilalte părți ca mămăliga cu unt. (dacă ar fi sa iau o expresie din viața satului despre care vorbeați)

Și atunci, este mai bine să aflați de la mine, aici, pe forum, cât poate indrăzni un avocat, decât să aflați prin instanță (după plata taxelor de timbru, onorariilor de expert și altele) și să nu știți ce v-a izbit. Nu suntem responsabili pentru modul în care vă simțiți dvs. auzind cuvinte, intrebări, concluzii etc.

Nu sunt avocatul dvs. Și chiar dacă aș fi, grija de a rosti numai ceea ce vă este favorabil s-ar manifesta față de cealaltă parte. (ea ar trebui să afle doar jumătate de adevăr sau o minciună întreagă, nu dvs.).

Cauza dvs. ține exact de acel cuvânt care nu vă place, care vă doare dintr-alte pricini decât faptul că l-am „nimerit” eu dintr-o bine calculată întâmplare.

S-au împlinit termenele de prescripție, din pricina ... pasivității, dezinteresului, indiferenței (și alte sinonime ale cuvântului care nu vă place). :(

Dacă acest cuvânt a reactivat în dvs. dureri mai vechi, nu încercați să le vindecați prin instanță. Legea nu se sinchisește de sentimentele dvs. Acesta este cel mai mare șoc pentru cei care (mai ales în divorțuri) își povestesc viața pe nenumărate paginii și află că singurele lucruri de care se sinchișește legea sunt; banii, proprietățile și progeniturile (din grija de a nu cădea pe capul statului). Sentimente? Who cares?


AliaXa a scris:

Sunt copilul defunctului, cea mai importanta persoana din viata tatalui meu.

Am aflat de curand ca a murit acum 10 ani,

Din viața lui, da, vă cred.
Din viața dvs. (lunând de bun ce ne-ați spus) rezultă că au trecut 10 ani până să aflați că este îngropat.

Alte detalii nu ne-ați dat. Și chiar dacă le-ați fi dat, tot v-aș fi spus: aveți grijă să nu pieriți pe limba dvs. Fiindcă exact acesta este cuiul întregii spețe. Timpul scurs de la data morții, la care se adaugă pasivitatea dvs.

Dacă simțiți nevoia să dați vine pe cineva, eu înțeleg.

AliaXa a scris:

O pot acuza pe aceasta sotie ca ... mi-a cauat un prejudiciu emotional, dar si unul material, fiindca ... ?

Uman înțeleg multe. Spre pildă, am și eu un sat care-mi trimite vești prin gura lumii despre o persoană la fel de importantă. :yes: Da, da, exact așa. Iaca pricină pentru care m-am hotarât să vă răspund când nu vă răspundea nimeni, deși bănuiam că nu o să vă placă răspunsul.

Ca avocat însă, indrăznesc să vă spun că nu veți obține nici 2 lei prejudiciu „emoțional” (după cum ii ziceți dvs.). De ce? Dacă aș scrie aici numai o banală metaforă cu care aș obține respingerea pretențiilor v-aș înnegri ziua, săptămâna... Și nici cel material, fiindcă presupune mai întâi o punere în întârziere (care nu are cum să fi fost, de vreme ce ați aflat de curând).

Hopul dvs. este să dovediți acceptarea, fie și tacită, a moștenirii. (pentru cazul că s-ar mai găsi ceva, cum ar fi pădurea „nicăieri găsibilă” - asta chiar nu pricepui ce vrea să însemne).

Explicațiile pe care le căutați nu vă folosesc la nimic.
Pentru liniștea dvs., puteți să cheltuiți ca să aflați cum s-au cheltuit banii. (aici n-am cum să vă încurc, fiindcă n-aș avea niciun motiv să-mi fie milă de banii dvs.)
Pentru neliniștea dvs. vă spun că s-au împlinit termenele de prescripție pentru orice ați putea face cu informația (raportul donațiilor, reducțiunea liberalitărților - au termen de prescripție de 3 ani).

Care este cea mai mare temere a dvs. pentru care căutați explicații? Că i-au fost dăruiți ei/că i-a cheltuit ea pe toți.
Păi vă spun eu, fără cheltuială, că așa și este. Și presupun că asta se știe deja și-n sat și la moară. De ce credeți că se laudă prin sat? Fiindcă știe că au trecut prea mulți ani de la data morții. Și orice ați dovedi (nu numai afla) nu vă ajută la nimic.

Repet. Nici măcar tatăl dvs. nu era dator să vă explice cum a cheltuit banii. Fiindcă nimeni nu este obligat să lase moștenire.
Omul este liber să-și vândă averea și să cheltuie banii. La mare, la soare unde vrea și cu cine vrea.
Numai în cazul în care ar face liberalități (donații, testamente) s-ar putea discuta despre reducțiunea liberalităților excesive. Dar nu veșnic, ci în limita termenului de prescripție.