Decadere din drepturi parintesti

:offtopic: Ca sa nu sterg mesaje, va rog nu mai intocmiti scenarii si axati-va pe situatia prezentata de user.
Multumesc.

Mai ales cand e copilul asa mic, ar trebui sa existe cooperare din partea ambilor parinti.
Insa ce cooperare sa fie daca

mama copilului imi interzice sa mai am contact cu el.

????
Ce ar trebui sa faca legiuitorul in acest caz? Sau userul?? La mama acasa aceasta nu vrea, la tata acasa e copilul prea mic si nu e obiect, care ar fi varianta ideala atunci pentru copil?
Ce propuneti?

mama copilului la lasat in grija mea de cand avea 3 luni ea fiind plecata in alta tara pana cand copilul a facut 5 luni

Deci, in situatia de fata, eu cred ca userul are mari sanse chiar sa castige domiciliul copilului la el sau un program foarte extins. Copilul este obisnuit cu tatal, a fost ingrijit exclusiv de acesta minim 2 luni, e evident ca poate avea grija de el.
Si nu doamna PS, precum vedeti copilul nu este alaptat :D

Perfecta dreptate aveti dnule when. Acesta e unul dintre motivele pentru care eu propun mereu intelegere si nu procese.

Din pacate insa impresia mea este ca se pune egal intre intelegere si renuntarea tatalui la copil. Dar aveti dreptate, da frumos pe hartie..... si bine in cont cui reprezinta rezidentul.

Sa urmam insa sfaturile userului AVLIL si sa nu ne indepartam de caz.

mama copilului imi interzice sa mai am contact cu el

Cam ce intelegere propuneti in aceasta situatie?
Sa inteleaga cel care a deschis topicul ca trebuie sa uite de copil sau cum?
va rog sa aveti in minte disperarea si dorul pe care orice parinte le simte in fiecare zi in care nu isi vede copilul in plus, sa nu uitati faptul ca orice copil creste mai bine si mai armonios avand alaturi amandoi parintii.

Sfat pentru user: oferiti ajutor mamei in cresterea copilului. Laudati-o cand aveti ocazia. Orice om are nevoie de apreciere. Daca-i spuneti "ce bine arata bebe, se vede ca e bine ingrijit" nu e nimic rusinos sau degradant, si s-ar putea, daca nu 1a oara, poate de 10-a sa-i inmoaie inima si sa nu maie fie ostila. Daca faceti scandal si plangeri si procese va percepe drept dusman, reactia e garda sus si riposta.
Intrebati-o cand puteti trece sa aduceti pampersi. Mergeti duceti pampersi, nu "cereti nimic in schimb". Intrebati-o cand puteti trece sa aduceti fructe copilului., iar nu cereti nimic. A 3a oara intrebati daca puteti aduce niste oua proaspete, cand i le dati intrebati daca puteti sa-l vedeti pe bebe. Raspunde, sa zicem "nu" (doarme, e cu bunica in parc, etc). Nu insistati, nu reprosati. Nu faceti aceste oferte (vizite) zilnic.Reluati ciclu, nu intrebati de fiecare data daca puteti sa-l vedeti pe bebe, intrebati in schimb ce face copilul, daca manca bine, daca doarme bine, cand e urmatorul vaccin, daca a luat in greutate etc. Spuneti-i ca daca are nevoie de ceva sa va contacteze. Adaptati-va noii relatii, doar de parinti. Nu pecetluiti relatia de parinti divortati cu egal razboi. Lasati-i "spatiu de manevra". Nu-i dati sentimentul ca veniti peste ea cu tancul, ca o amenintati, ca conditionati etc. Daca doamna e in toate mintile in 3-4 luni veti ajunge la o intelegere. E foarte important insa sa nu cedati din aceasta pozitie, sa nu alternati aceasta atitudine cu amenintari sau scandal. Ganditi-va ca 3-4 luni sunt infinit mai putin decat ani de razboaie. Vorba dulce mult aduce.
Asta e parerea mea, decizia e a dvs, desigur.

Ganditi-va pe termen lung ce beneficii puteti avea intr-una sau alta dintre variante.
Ceea ce va pot asigura, cu mana pe inima, este ca asa cum incepeti asa veti continua si ca nu exista cale intoarsa din razboi, iar timpul pierdut pe campul de lupta este irecuperabil, asta daca nu cumva va consoleaza sau chiar urmariti beneficiul amenzilor si visul de puscarie.