Succesiune instanta

Eu am vrut să spun următoarele, iar dacă nu m-am exprimat bine îmi cer scuze:

1. "Renunțarea" din 2003 nu putea decât să se refere la succesiunea deschisă în 1977, adică la partea mătușii de 1/3 din 1/2 din bunurile comune ale bunicilor (folosesc gradele de rudenie ale celui care a pus întrebarea, pentru claritate).

2. Pentru că s-a primit o sumă de bani, "renunțarea" ca fond este o acceptare tacită a succesiunii, și un transfer (cesiune) a drepturilor succesorale în schimbul "despăgubirii" (asta dacă se acceptă ca probă). De subliniat că poate fi și un început de dovadă pentru părțile contrarii, pentru acceptarea tacită a moștenirii de către mătușă. La cesiune, pe vechiul cod se poate face retract, deci oricum ai da-o, nu prea are sens.

3. Față de succesiunea bunicului, "renunțarea" nu are nici un efect, indiferent de despăgubire (ca exercițiu, "despăgubirea" poate fi interpretată ca "donație", etc.)

4. Indiferent de moștenitorii mătușii (treaba lor câți sunt sau cum își împart...), cert este că, referitor la întrebare, actul de "renunțare" poate să-și producă ceva efecte doar asupra a 4/24 (+1/48) din întreaga masă succesorală din cele două succesiuni.

Și în concluzie, cel care a întrebat trebuie să-și pună întrebarea dacă merită 5-10 ani de procese, taxe de timbru, avocați, drumuri la instanțe, expertize imobiliare și grafoscopice, interogatorii de martori, nervi și ce se mai întâmplă prin procese, pentru valoarea celor 4/24 (+1/48) părți din masa totală succesorală, plus eventual valoarea "despăgubirii".

Actul în sine de "renunțare" are prea multe probleme pentru a putea fi folosit cu succes și certitudine într-un atare proces.

Un avocat specializat pe succesiuni, pe baza probelor concrete, în urma unei consultări, ar putea să îl ajute pe op la luarea unei decizii corecte în privința căii de urmat în dezbaterea succesiunilor. Cel puțin acum știe ce întrebare să-i pună în concret: dacă merită sau nu folosit înscrisul...

Așa cred, poate mă înșel...

Nu a fost dezbatuta succesiunea nici dupa bunica, nici dupa bunic.
Matusa are 2 copii si sotul care traiesc.Matusa a venit decat la inmormantarea bunicului (tatal ei) si de atunci nu a mai venit deloc la mostenire(din 2006 nu a mai venit).Eu doresc sa invoc in instanta neacceptarea mostenirii,(prin declaratie la notar stiu sigur ca nu s-a facut) mai trebuie sa demonstrez ca nici tacit.Declaratia data de matusa as vrea sa o aduc in instanta ca un plus la neacceptarea tacita.
Am martori ca nu a mai venit la nici o pomana, decat la inmormantare.
Va multumesc!

Asa, pe scurt, sa aveti in vedere urmatoarele pe care incerc sa vi le spun intr-o maniera profana si usor de inteles:
1. nu exista renuntare la succesiune cata vreme NU exista succesiune (adica nu avem o persoana decedata);
2, venitul la inmormantare (sau dupa) nu are nici o legatura cu venitul la succesiune; vocatia succesorala (faptul ca persoana are calitatea de succesor pentru a veni la succesiune) exista si daca vine si daca nu vine la inmormantare