În decembrie 2014 prin sentința de la apel fosta soție a obținut stabilirea domiciliului minorului la ea custodia fiind la ea . A venit sa ia minorul după cca 4 luni cu executorul timp în care nu a binevoit sa aibă contact cu acesta . Intre timp deja intentasem un nou proces în care am solicitat
*Schimbarea domiciliului băiețelului la mine
*În cazul neschimbarii domiciliului stabilirea un program de vizita
*Stabilirea domiciliul fetiței la ea ( neinclusă în procesul de divorț aceasta născându pe parcursul acestuia) și compensarea cheltuielilor cu întreținerea minorilor .
Pârâta nu a fost de acord cu schimbarea domiciliului însă de acord cu dreptul la vizita .
Spre stupoarea mea am primit următoarea hotărâre
Complet: C 9 Civil asociat am.pr.
Tip solutie: Admite in parte cererea
Solutia pe scurt: Admite în parte acţiunea principală şi în parte cererea reconvenţională Stabileşte la pârâta - reclamantă domiciliul minorei AN , urmând ca autoritatea părintească să fie exercitată de ambii părinţi.Stabileşte pentru reclamant un program de vizitare al minorei astfel: - în primul şi al treile sfârşit de săptămână ale fiecărei luni sâmbăta şi duminica orele 16-18 la domiciliul pârâtei Compensează cheltuielile de judecată Cu apel Pronunţată în şedinţă publică, azi 27.11.2015
Am făcut cerere de completare dispozitiv în ceea ce privește băiețelul însă a fost respinsa ca neîntemeiată .
În urma acestora plătesc pensie băiatului și am dreptul sa văd fata , cel puțin teoretic ptr ca am făcut apel .
Întrebarea mea este
Este normal așa ceva sa nu ți se acorde program de vizita ptr un minor mai ales ca a fost crescut de mine de la 11 luni la 3 ani jumate, mai ales ca mama nu sa opus în instanță ( in afara acesteia lasandu-ma sa vad doar fata foarte rar baiatul) cu privire la un program în aceasta privință.? Nu este sentința o încălcare atât a drepturilor mele ca părinte cât și ale băiețelului ?
Eu înțeleg ce spune-ți dvs. În același timp trebuie sa spun ca nu am primit răspuns la întrebare. Iarsa fac ce spuneți dvs. Nu am Cum concediul nu mi-l pot muta și Cum rămâne cu promisiunea făcută copilului care deabea așteaptă sa facem ceea ce am plănuit în avans. Ce îi sugerez copilului meu ca e ok sa stai nepăsător în momentul unui abuz , când consider ca acest lucru te face egal vinovat cu cel care abuzează ? Acum îi permit acest lucru mai târziu ajung sa pățesc iar ca pe 9 luna curenta când nu a vrut sa îmi permită sa iau băiatul . Soluția dvs este una pe termen scurt având însă foarte multe dezavantaje pe termen lung. Probabil ar trebui sa trec și peste afirmațiile copilului ca este agresat fizic , sau peste absenteismul lui din grădiniță , ca nu cumva mama sa nu imi mai permita de loc ss ilvad. Care este interesul superior al copilului meu ? Sa aleg varianta mai ușoară pentru mine ? Am fost deja acolo unde spuneți dvs au fost mai bun de 6 luni în care nu l-am văzut în aceasta perioada decât 5 minute fata în fata , tocmai ăsta o deranjează pe "minunata mama" ca în pofida tuturor încercărilor ei disperate nu a reușit sa distrugă relația dintre noi . Astfel ca întrebarea mea rămâne " are sau nu dreptul mama sa îmi impună când sa merg ptr a îmi lua băiețelul ptr cele 2 săptămâni aferente vacantei de vara pentru care am o hotărâre definitiva ?"
Ce nu este scris cu subiect şi predicat , clar, este permis.Două săptămâni în vacanţa de vară poate fi oricând, instanţa v-a dat posibilitatea de a media, ca 2 părinţi maturi, perioadele în care petreceţi timp cu copilul dvs. Simplul fapt că dvs. aţi anunţat o dată când veţi merge să luaţi copilul nu reprezintă o obligaţie, mai ales dacă ea a precizat perioade tot din intervalul dispus de instanţă. Trebuie să negociaţi şi să lăsaţi orgoliile la o parte.
oare dc o tine toata lumea cu orgoliile ce fac iau copilul sa il tin in casa , la fel din punctul meu de vedere din moment ce nu este stipulata o data ma pot duce oricand am dreptul iar ea obligatia. Negociere din aprtea ei inseamana ea sa decida si eu sa ma supun. mutumesc ptr participare . poate fi inchis acest post