Dreptul fiului meu

In momentul in care copilul va purta numele mamei, va fi considerat de cei din jur, care nu ii vor cere CI sau certificatul de nastere la vedere, ceea ce popular numim "copil din flori". Si nu-i va fi usor nici copil, nici adolescent si nici adult.
Sincer sfatuiesc mama sa caute mai degraba sa obtina niste drepturi pentru fiul sau decat sa ii schimbe numele.

Pe-aici sunt niste foarte zgomotosi partizani (ai mamelor, in principiu dar si ai tatilor, insa nici unul, al copiilor). Ca si partizanii scoaterii apendicelui, se manifesta totalitar insa ca si aceia nu iau in considerare ca apendicele nu este, totusi, o eroare dumnezeiasca ci are un rol foarte important in organism. Cam asa se intampla si cu cei doi parinti: au un rol esential in viata copiilor, amandoi. Nu e nici mama mai necesara decat tata si nici invers. Iar copiii ar trebui crescuti normal iar la varsta la care isi dezvolta discernamantul, vor putea, astfel, analiza elementele situatiei si (re)actiona in consecinta. Din bataliile astea de orgolii, sustinute (pe bani) de avocati nu iese niciodata nimic bun pentru copii. Desigur, ies din discutie cazurile de abuz. Doamna cu nume inspirat din Umberto Eco ma va contrazice, desigur insa promit sa nu-i raspund :)

@Zoya, nimeni nu poate nega rolul celor 2 părinţi ai unui copil, DAR, în situaţia când unul se sustrage rolului hărăzit de natură, măcar celălalt trebuie să-şi îndeplinească rolul, mai mult, trebuie să fie "2 în 1". Ca şi apendicele de care făceaţi vorbire, are un rol anume în organism, dar dacă se inflamează şi periclitează viaţa pacientului, se îndepărtează, se poate trăi şi fără.


P.S. Azi nu mai este ruşine a fi "copil din flori" :)

Martonze a scris:

@Zoya, nimeni nu poate nega rolul celor 2 părinţi ai unui copil, DAR, în situaţia când unul se sustrage rolului hărăzit de natură, măcar celălalt trebuie să-şi îndeplinească rolul, mai mult, trebuie să fie "2 în 1". Ca şi apendicele de care făceaţi vorbire, are un rol anume în organism, dar dacă se inflamează şi periclitează viaţa pacientului, se îndepărtează, se poate trăi şi fără.


P.S. Azi nu mai este ruşine a fi "copil din flori" :)

Am scos din cauza cazurile de abuz = inflamare ;)
Este o rusine sa fii etichetat "copil din flori" doar ca rusinea o resimt doar cei asupra carora se revarsa ... nu noi :(

Mentalitati din vremuri indepartate - tata este capul familiei - cei care scriu texte de lege si nu inteleg nimic din viata reala. Nu iresponsabilul este etichetat si condamnat. Responsabilul trebuie sa demonstreze pe timpul si banii lui ca iresponsabilul este iresponsabil. Si urmeaza martori, anchete, minciuni, falsuri, interpretari etc. Pana si contributia tatalui este un procent din ceva mic ca asa doreste el sa fie. Nu ar fi normal o suma fixa raportata la venitul mediu pe economie? Faptul ca lasi un copil si pleci nu este grav, grav este ca abuzezi in serviciu sau nu dai tva la stat. Un stat care nu isi respecta cetatenii nu merita sa te judece!

Dna Zoya, m-am obisnuit sa nu trec neobservata si mai unii, mai altii sa devina "persecutati" de zicerile mele :D. Sa stiti insa, ca intre politica de nediscriminare intre mama si tata si cultura medievala a copiilor din flori, societatea imi pare ca ar fi ales-o pe prima.Exista si cateva hotarari judecatoresti in acest sens.Dupa cum va las sa observati, punctul de vedere nu e al meu ci al CCR, probabil intrata in zodia Umberto Eco :D.
Decizia 96/2013 CCR: "Mai mult, Curtea constată că purtarea aceluiași nume de către părinte și copilul său este de natură să contribuie la dezvoltarea armonioasă a acestuia din urmă în cadrul societății, fiind și o expresie a dreptului și îndatoririi părinților de a asigura creșterea, educația și instruirea copiilor. În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, spre exemplu în Hotărârea din 22 februarie 1994, pronunțată în cauza Burghartz împotriva Elveției, paragraful 24, statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală și de apartenență la o familie."