Dreptul fiului meu

proastasatului a scris:

În acest sens s-a pronunțat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ... statuând că numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală și de apartenență la o familie."

proastasatului a scris:

Ma intreb ce anume i se ia copilului?

Când citați nu păreți a fi la prima generație încălțată care a trecut printr-o scoală.

Când (vă) întrebați ... cumplit meșteșug de tâmpenie, vorba lui Creangă

Dreptul la nume, asta i se ia! La numele pe care îl ARE deja.

Orice persoană are dreptul la numele stabilit sau dobândit potrivit legii.

Este un atribut de identificare reglementat de Codul civil sub titlul „Respectul datorat ființei umane și drepturilor ei inerente”.

Pentru dvs. un fel de preș pe care v-ați sters picioarele ori de cate ori ați avut ocazia să scrieți pe forumul acesta în legătură cu micuțele ființe umane. Fiindcă nu reușiți să deosebiți un copil de un obiect al dreptului de proprietate.

Prin satele noastre, până și vițelului Florică îi era respectat dreptul la nume de la „botez” până la friptură sau abator. Și nu se găsea nicio frustrată a satului, supărată pe Ion din capul dealului, care să se apuce să schimbe numele vitelor din grajd, fiindcă a fost ea proastasatului.

Ei respectau până și vita din grajd.
Dvs. tot aceeași emisiune transmiteți și când vă prefaceți că întrebați despre egalitate.

Și v-am rugat adesea să încetați!

Şi totuşi, copilul cărei familii îi aparţine, familiei Popescu - adică mama şi copilul care trăiesc împreună de când copilul a văzut lumina zilei sau familiei Ionescu, compusă din doamna Ionescu, soţia domnului Ionescu, legal, cu acte, şi domnul Ionescu, care trăiesc viaţa de familie, fără numitul Ionescu Gigel, copilul natural al domnului Ionescu, copil de care tatăl copilului se interesează cât mă interesez eu ? Fiindcă, nu-i aşa? "numele unei persoane reprezintă un mijloc de identificare personală și de apartenență la o familie." :-/

Camelia1978 a scris:

Am un baietel in urma relatiei de aproximativ 9 ani avute cu tatal sau. Nu am fost casatoriti! De putin timp am aflat ca tatal fiului meu nu e divortat in acte. La nasterea fiului meu, tatal a fost trecut in acte iar baiatul meu ii poarta numele. Ce sanse as avea pebtru a trece baietelul pe numele meu tinand cont de faptul ca tatal nu contribuie financiar la cresterea minorului? Multumesc

Pentru a schimba numele copilului trebuie acceptul scris al tatalui.
Tatal biologic nu poate fi eliminat din actul de nastere al copilului decat daca are alt tata biologic.
Nu aveti alta modalitate juridica.

Modalitatea de a schimba numele copilului, ceea ce nu inseamna ca copilul NU ARE nume, ci ca il schimba, este prevazut de lege. Dvs aveti de parcurs urmatorii pasi:n1. Solicitati tatalui acordul ptr schimbarea numelui.n2. Primiti raspunsul domnului, probabil un refuz.n3. Solicitati autoritatii tutelare suplinirea consimtamantului tatalui pentru schimbarea numelui minorului. Cel mai probabil veti primi un refuz.n4. Va adresati instantei de judecata cu o cerere, alaturand si dovada solicitarii catre tata si dovada solicitarii catre autoritatea tutelara, insotite de dovezile de expeditie si de raspunsurile primite. In instanta veti castiga sau veti pierde.
Frumoasa metafora dna av cu vaca, cu friptura, cu scoala si cu I. Creanga.
Totusi important ar fi un raspuns relevant la cererea doamnei, fie aceasta cerere intemeiata sau nu, in opinia dvs.nMulte femei cand se casatoresc isi schimba numele, la fel se intampla in cazul copiilor adoptati. Exista si cazuri in care sotul preia numele sotiei, sau ambii, numele reunit. Mai sunt si alte cazuri prevazute de leguitor. Iata ca leguitorul a prevazut situatii in care schimbarea numelui nu echivaleaza nici cu "presul", nici cu "dreptul de proprietate".Cred ca niciuna dintre aceste categorii nu se incadreaza in situatia "vitelului Floricai"! E adevarat insa, ca daca realitatii dorim sa-i opunem ipocrizia lui "ne facem ca facem", atunci "nu-i luam copilului" dreptul la numele tatalui......tata, DOAR cu numele (dupa cum afirma utilizatoarea).
Dna gi-jane a postat link-ul catre textul de lege. Eu n-am facut decat sa citesc trimiterea facuta de moderator si am identificat pasii de mai sus.
Dnule agpas cu scrierea "Unii parinti nu inteleg ca un copil nu este proprietatea si nici copia lor..." va referiti cumva la acei copii purtati prin n expertize si n evaluari si n audieri pentru a accepta programul de vizitare cu celalalt parinte? Ah, stiu raspunsul: desigur nu, acel parinte care face acele demersuri, actioneaza in interesul copilului si in conformitate cu dreptul micutului. El e parintele ideal. Cel care actioneaza COTRA interesului copilului si al dreptului copilului e EXCLUSIV parintele rezident, adica cel care il creste. Logic, ce sa zic. Nu stiam ca copiii cresc in principal, ca sa nu zic exclusiv, cu procese si expertize.
"Nu sunt acolo ca sa umple cuiva golurile din viata, sa-i implineasca visele, sau sa-i poarte de grija la batranete." si mai adevarat dnule agpas, o litera n-as putea contrazice din cele ce le-ati scris si sunt convinsa ca e perfect adevarat, mai ales cand viata unuia dintre parinti e compusa exclusiv din goluri si e mult de umplut acolo!