Minor si familie

When, amandoi putem gasi exemple prin care, pe rand, sa avem 100% dreptate. Doar ca dreptatea 100%, ca nici vinovatia 100% nu exista!
In relatiile inter umane nu exista sabloane si reguli general valabile. Exista cazuri in care prezenta unuia dintre parinti nu e benefica, ci din contra, fie ca acela e tatal sau e mama. Rasa umana nu a lasat nicio oroare imaginabila netranspusa in practica.
Nici ticalosia, nici incapacitatea de a fi parinte nu au sex. Ticalosii, nemernicii, incapabilii sunt intotdeauna de ambele sexe. O fi o diferenta in procentaj, intre femei si barbati? Probabil da. Si daca am afla-o ar folosi la ceva? Sigur nu!
Copilul sufera? Sigur ca exista cazuri cand copilul sufera fie de pe urma certii dintre parinti, fie de pe urma atitudinii tatalui, fie de pe urma atitudinii mamei. La fel de sigur e ca exista si copii care nu sufera de pe urma absentei unuia dintre parinti. Copii care au un echilibru, carora li se ofera dragoste si grija, care se simt iubiti si impliniti. Negati ca exista astfel de cazuri? Ehe, acesti copii nu pot fi convinsi ca binele lor e altul decat cel pe care ei il simt. Binele, fericirea, implinirea sau dorul, lipsa sunt sentimente, nu rezultale ale unor calcule matematice. Nu te iubesc pentru ca tu sau altcineva mi-ai demonstrat ca imi e mai bine daca te iubesc, ci pur si simplu te iubesc sau nu te iubesc. Simplu.
Cu cat forjati mai mult "represiunile", cu atat mai putin veti obtine. Dragostea nu e pe articole din codul civil. E adevarat insa ca s-ar putea ca nu dragostea copilului sa va intereseze, ci castigul, sub orice forma ar fi acesta.
Repetati, pana la golirea de inteles, ca mamele se razbuna pe fostii lor parteneri prin copii. Cu ce ar pagubi aceasta afirmatie daca ar fi facuta invers? Tatal se razbuna pe mama prin copil? Stiti care e diferenta? Daca acceptam teoria razbunarii ca fiind reala, cand nerezidentul se razbuna prin copil el castiga mii de euro. Cand rezidentul se razbuna prin copil, el castiga...mai multa munca si mai putin sprijin financiar. Deci cum oare ar putea fi valabila aceasta teorie? Cine s-ar auto-sabota cu atata inversunare? Care dintre variante e mai plauzibila?
"Atacul" pe care il practicati permanent, inclusiv la persoana, chiar si aici pe forum nu e o cale catre intelegere si nu dovedeste nimic altceva decat o nelimitata sete de razbunare. Cel putin, aceasta e opinia mea.

proastasatului a scris:

. Binele, fericirea, implinirea sau dorul, lipsa sunt sentimente, nu rezultale ale unor calcule matematice. Nu te iubesc pentru ca tu sau altcineva mi-ai demonstrat ca imi e mai bine daca te iubesc, ci pur si simplu te iubesc sau nu te iubesc. Simplu.
Cu cat forjati mai mult "represiunile", cu atat mai putin veti obtine. Dragostea nu e pe articole din codul civil. E adevarat insa ca s-ar putea ca nu dragostea copilului sa va intereseze, ci castigul, sub orice forma ar fi acesta.

Auziti doamna PS, explicati-mi si mie, cum se formeaza dragostea asta a copilului prin usa inchisa in nas sau prin lipsa de acasa a copilului pentru ca asa e decis rezidentul pana a reusit sa-l invete pe copil sa-si respinga tatal? Chiar ca e simplu.

againstPAS, oare înainte de închis uşa în nas nu a existat nimic?
Orice efect are o cauză.
Dacă d-ta m-ai dat afară din casă cu copiii după mine, cu hainele de pe noi , este clară repulsia împotriva d-tale.
Dacă d-ta m-ai părăsit înainte de a se naşte copilul sau când plânsul sugarului te deranja , ai dispărut ani de zile şi ai apărut din neant, fiindcă ai drepturi, la fel, este explicabilă respingerea de către mine şi copiii noştri.
Dacă am păcălit copiii să meargă cu tine la joacă şi d-ta, în loc de joacă i-ai dus la frizer şi i-ai tuns chilug, apoi i-ai lăsat în grija vecinei, este iar de înţeles; sau, fiind la tine, le-ai aplicat corecţii fiindcă au vărsat o cană de apă sau au vrut să vorbească cu mami la telefon.
Ş.a.m..d. Teoriile cu alienarea nu ţin, degeaba vă străduiţi.

martonze
si daca ar fi fost un caz in care tatal ar fi parasit/inselat mama, si daca ar fi parasit copilul la nastere, daca s-a stabilit ca acel copil are dreptul sa aiba legaturi cu tata, nu ai dreptul sa decizi tu pentru copil si sa nu fi acasa cand ar trebui sa fii. Sentimentele tale cu siguranta nu se identifica cu ale copilului, asta daca ai maturitatea sa nu i le transferi. Ai probleme cu fostul? Este fix problema ta, rogi pe altcineva sa predea copilul pentru ca tu nu il suferi si nu ai chef sa il vezi, dar nu pleci de acasa cu copilul. Daca copilul este abuzat de tata cum dati exemple, cu siguranta vei dovedi asta. N-or tine teoriile cu alienarea, whatever, dar va asigur ca nimic pe lumea asta nu v-ar fi dat dreptul in calitate de mamica suparata pe tata sa privati copilul de prezenta tatalui (generic vorbind). Legea si hotararile nu sunt optionale, degeaba va straduiti sa va gasiti scuze peste scuze. Un copil ce este tinut departe de tata ani de zile ca mai apoi tot tu ca mama sa vii sa zici ca vai nu ti-ai format o relatie de atasament este un copil abuzat emotional. Nu are si nu a avut niciodata o alegere sau sansa de a avea un tata.

Teoriile cu alienarea nu ţin, degeaba vă străduiţi.

Cum sa nu. E ceva ce prinde amploare.
Deja judecatorii o recunosc, psihologii o trateaza, din ce in ce mai multi parinti sunt constienti de asta.
Faceti ca Goe acum, ca nu doriti sa stiti de alienare, ca nu exista....
Ghinion, trenul nu vine cand doriti dumneavoastra.