Sotia a plecat de acasa cu copilul in timpul divortului

Puteti sa faceti plangere penala, este dreptul dv., mai ales ca veti reusi doar sa aflati ca nu se intrunesc elementele nici unei infractiuni si veti avea placerea de a prelungi in mod nejustificat procedura de divort si respectiv stabilirea domiciliului minorului. Faptul ca stiti sa cititi nu va face automat un avocat si mai ales citarea unor articole de lege care trebuie coroborate cu altele care tin de procedura nu inseamna ..decat nimic in favoarea dv. Nu aveti o hotarare judecatoreasca, nu aveti practic nimic decat frustrarea dv. care nu totdeauna este un bun sfatuitor. In ce priveste "rapirea" minorului nu pot decat sa deplang asa zisele informatii date pe diverse forum-uri , informatii care in multe cazuri nu au legatura cu realitatea juridica. mai bine incercati sa scrieti sms, mail-uri sotiei dv. si cereti sa vedeti minorul, atentie cu liniste si politete, daca refuza intr-adevar veti putea folosi in instanta aceste lucruri, dar..la momentul potrivit care nu este neaparat cel considerat de dv. In privinta "momelii" propriului fiu cu dulciuri si jucarii, prefer sa cred ca a fost doar o rabufnire de moment si nu un mod de educatie si tratare a copilului dv. Sfaturi legale ati primit, depinde doar de dv. cum le folositi.

Nu aveti ce sa procedati intrucat cu privire la aceasta actiune de fuga a mamei cu copilul (destul de curenta), suntem in vid legislativ. Ptr asta am si aplaudat pe eclair care zice clar: faptul ca stiti sa cititi, nu inseamna ca stiti si sa interpretati.

O plangere penala nu va ajuta.

Daca nu aveti legaturi cu copilul si mama va obstructioneaza incercati pe calea ordonantei presedintiale sa obtineti program de vizita si ar fi bine sa va grabiti.

Eclair, va felicit sincer pentru intelepciunea si echilibrul vorbelor dvs.
Va felicit in particular si pentru afirmatia "In privinta "momelii" propriului fiu cu dulciuri si jucarii, prefer sa cred ca a fost doar o rabufnire de moment si nu un mod de educatie si tratare a copilului dv." Din pacate multi apreciaza aceasta atitudine drept model de educatie si sunt extrem de revoltati cand li se spune ca nu asa se procedeaza.
Stimate domn, cum bine a zis eclair, momentan e vorba despre frustrarea dvs, care altfel poate fi foarte intemeiata, dar e tot o otrava a ratiunii. Incercati macar sa va dozati actiunile (sau reactiunile). Nu declansati de la bun inceput un razboi. Din pacate, daca asta va fi situatia, veti avea suficient timp pentru razboi, chiar prea mult. Acum cand lucrurile sunt fierbinti, sa zic asa, incercati sa fiti calm si rational. Nu intrati intr-un vartej din care, cand va veti trezi sau veti iesi, copilul va fi student. Incercati cand mai ferm, cand mai bland si vedeti la ce pare sa primiti un raspuns pozitiv. Succes.