Pierderea drepturilor parintesti

Concluzii:
-Comportamentul domnului, soţ şi tată, este acceptat de societate, chiar încurajat prin legile actuale.
-În situaţia descrisă, tatăl are toate drepturile părinteşti, în egalitate cu mama. Comportamentul său NU este imoral, în actuala stare de corectitudine politică, vechile concepte morale au căzut în ingratitudine.
-Indiferent dacă divorţaţi sau nu, tatăl are dreptul la relaţii personale cu copiii săi, dacă aceştia vor, dacă nu. Mama nu poate împiedica relaţia copiilor cu tatăl lor.
-Dacă copiii sunt împiedicaţi de mamă să relaţioneze cu tata sau copilii refuză să plece cu tata, vor fi ajutati prin consiliere psihologică să nu mai refuze plecarea cu tata. Dacă tot nu vor dori să plece, tatăl poate cere penalizarea mamei , în propriul beneficiu(NU al copilului) cu sume între 100-1000 lei/zi calendaristică de întârziere.

Am inteles... Multumesc mult pentru raspunsuri. M-ati ajutat sa imi fac o idee de ansamblu asupra situatiei. Ca raspuns doamnei avocat, nu sunt sotia, ci o persoana din anturajul familiei. Copilul mare nu poate fi scutit de relatiile cu tatal sau daca in instanta isi exprima total dezacordul si dorinta de a nu mai avea legatura cu el?

Stimate user, v-am explicat mai sus:NU! Deocamdată aşa sunt legile.
Mama să fie bucuroasă până tata vine acasă să vadă copilul.
Instanţele stabilesc program de relaţii tată - minor neapărat "fără prezenţa stânjenitoare a mamei", de vineri după masă până duminică, cu găzduire la domiciliul tatălui şi perioade mai lungi, în vacanţe.Nu contează ce vrea copilul, deşi va fi audiat, dar audierea e de formă, fiindcă procedura impune audierea minorului mai mare de 10 ani.
Dacă copilul refuză plecarea cu tatăl său, acesta va putea cere executarea silită a programului de relaţii cu copilul(art. 913 cod procedură civila):copilul cu mama vor fi citaţi la executor, dacă copilul refuză din nou, peste 30 de zile se repetă operaţiunea, la domiciliul minorului.Dacă copilul tot nu vrea să plece cu el, executorul va consemna acest lucru într-un proces-verbal, pe care-l înaintează DGASPC-lui, aceasta va sesiza instanţa şi copilul va fi inclus într-un program de consiliere de maximum 3 luni. Se repetă executarea silită şi, dacă copilul tot nu vrea să plece, tatăl poate cere calculul penalităţilor , între 100-1000 lei/zi calendaristică de întârziere, dar nu mai mult de 90 de zile.
Dacă nici după aceste 90 de zile copilul nu merge cu tata, acesta poate cere calculul sumei finale, în funcţie de penalitatea/zi stabilită cu 3 luni mai înainte.
Sunt multe cazuri în Romania de mame penalizate pentru încăpăţânarea copiilor de a nu pleca cu tata la program, este un caz cu penalizare de 1000 lei/zi, suma totală în favoarea tatălui a ajuns la 90000 lei, mai multe cu 500 lei/zi întârziere, un asemenea tată a pus în executare chiar apartamentul în care locuieşte mama cu copilul :(
Chiar dacă copilul pleacă la program la cererea executorului, tot mama plăteşte cheltuielile cu executarea.
Obligarea minorului la consiliere psihologică este un proces, calculul penalităţii/zi este alt proces, stabilirea sumei finale, din nou, alt dosar. Nici una din aceste acţiuni nu are cale de atac, adică ce spune judecătorul din prima instanţă, e bătut în cuie.

Ok, posibil sa nu fi inteles bine, imi pare rau daca v-am obligat sa repetati. Aceste informatii nu imi erau cunoscute, va multumesc mult pentru detalii, chiar sunt foarte folositoare. Am inteles cum sta situatia. Va multumesc tuturor pentru raspunsuri.

Relatiile extraconjugale nu mai constituie probleme deosebite in ziua de astazi si este exclusa o decadere din drepturile parintesti din acest motiv.

In regimul comunist mama pierdea incredintarea minorului daca se dovedea ca a intretinut relatii extraconjugale dar tot avea drept de vizita.
Tot la fel este si situatia in cazul dvs. doar ca situatia se prezinta diferit cumva.