Am spus că doar îi va găti, la asta nu mă bag. În rest fiți sigură că nu o iau de bibelou sau să o pasez mamei. Dacă aveam asta de gând, nu mă luptam atât pentru program de vizită. Pensie alimentară, viața merge înainte, o altă relație și pa. Nu este cazușl, însă. Dar, oricum, vă mulțumesc pentru răspunsuri, fiindcă îmi dau seama ce se poate denatura din ceea ce spun eu în fața instanței. Soția pe asta insistă că eu nu știu să fac mâncare, deci nu-i pot asigura condiția esențială a supraviețuirii, de asta pomenesc mereu de maică-mea, că ea poate găti. Mulțumesc pentru sfaturi. Ieri am fost cu un coleg ca martor care să vadă că nu mă lasă să o văd sau să o iau. A fugit în casă, pretextând că nu l-a văzut, noi am plecat, apoi....surprizăăă - mi-a spus prin SMS că pot veni să o văd, chiar și în casa ei( până atunci avusesem interzis.) Trecând peste reproșurile făcute de ea, ole! după 3 săptămâni aproximativ, mi-am văzut fetița. Este o realizare, un pas înainte, nu?