Refuzul notarului de a primi cererea și de a emite o încheiere de respingere. Cum să procedez în acest caz?

Păi asta și e...o declarație. In orice fel de sens: gramatical, legal, real, propriu, figurat.
O declarație prin care parintele/părinții își exprimă acordul ca minorul să iasă din țară, însoțit de o altă persoană.
Nu e nimic simulat.
Cat despre încheierea de respingere, ea trebuie facuta personal de solicitant sub forma unei cereri către biroul notarial, nu prin corespindenta. Iar termenul de eliberare poate fi de pana la 30 de zile (Dacă am retinut corect).
Probabil e ceva neinregula cu actele de stare civilă, pe baza cărora solicitantul ar trebui să își dovedească acea calitate de moștenitor.
Dar ca observație pentru domnul avocat de mai sus; nu prea e deontologic din partea dvs să sfătuiți o persoană să facă reclamație unui notar, care va este coleg, fără să știți împrejurările pentru care a fost refuzata. Nici noi nu trimitem clientii la Barou sa faca reclamatii cand li se iau bani aiurea pentru procese nerezolvate. Just saying...

Ar trebui că fiecare dintre noi să facă reclamații ori de câte ori un serviciu este aparent impropriu executat. Măcar să ceară lămuriri mai sus.
Din păcate, nu ne exercităm drepturile civile sau, dacă se întâmplă, e considerată agresiune.
Nu e. E lipsa de înțelegere, de explicații, de diverse.
O declarație de acord, in sens juridic, e un acord părintesc. E un act unilateral ca declarația, dar are efecte constitutive de drepturi.
Poate greșesc, însă în opinia mea, de cititor și făcător de acte juridice, un acord nu e o declarație. In sens juridic. Că nu pot declara că am vândut și ăla să nu fie un contract de vânzare.
Dar că să revin la îndrumarea către Camera notarilor: nu e o acuzație a colegilor notari. E o exercitare de drepturi care, într-o societate democratică, reglează pozițiile părților într-un raport civil.
Dacă eu nu vin la termen și dv. îmi învățați clientul să îmi facă plângere, foarte bine. Pentru că și eu și toți trebuie să ne asumăm răspunderea pentru modul în care ne facem treaba.
Și pentru că suntem educați prost si nu ajutam clientul, nici nu-i înregistrăm cererea sau nu venim la termen, se pare că răspundem doar de frica. Din păcate, instituția reclamației este cea care inca e cerută să regleze modul în care ne facem treaba.
Poate generațiile viitoare vor fi educate mai bine in sensul că își vor face jobul doar din simțul intrinsec al datoriei, conștiinței, motivarea venind din interior.
Face parte din îmbunătățirea serviciilor publice să facem reclamații când suntem tratați într-un mod pe care nu-l înțelegem. Asta a fost motivarea pentru care trimit userii să facă contract, să ceară chitanțe, să apeleze la Camera ori Barou.
Nu a fost un atac la o profesie și fac asta mai des cu avocații.

Păi de multe ori, nu suntem suficient de avizați ca să apreciem daca un serviciu este impropriu executat.
De aceea, se urmează un stagiu și de aceea sunt mai multe profesii juridice. Un avocat nu stie tot ce face un notar și invers. Cum eu nu imi permit sa critic un coleg avocat, specializat pe drept fiscal, de exemplu, (căci nu profesez pe respectiva ramura) am pretenția cel puțin la aceeași conduită. Altminteri, in spatele unor astfel de "indrumari" nu sta decât reaua intenție. Mai ales cand, repet, nu se cunosc exact imprejurarile. Colegul respectiv este liber oricand sa devina notar sau să facă parte din corpul de control al Uniunii sau al Ministerului Justiției. Insa deocamdata, nu e. Eu nu indrum clienții la reclamații pentru un motiv simplu: atat timp cat avocatul respectiv nu este platit de mine, problema nu ma intereseaza.
Cat despre declarație, vorbim in principal despre exprimarea consimtamantului, ca o condiție esențială a actului juridic. In cazul acordului, consimțământul se exteriorizează sub forma unei declarații (ca doar nu s-ar exterioriza printr-un contract sau procura). In cazul vânzării, consimțământul se exteriorizează sub forma contractului de vânzare cumpărare, in cazul unei împuterniciri, sub forma unei procuri și asa mai departe. Cam de asta există niște oameni, numiți notari, care au urmat niste studii, pentru a sti sub ce formă să "imbrace" acest consimtamant pentru efectuarea unei operațiuni juridice.

Ai dreptate, si cand nu suntem suficient avizati trebuie sa ne avizeze cel la care mergem. Adica notarul sau avocatul, contra unei consultatii, ne explica, daca dorim, de ce anume se poate sau nu se poate respectivul act si in baza carei legi poate el refuza respectivul serviciu.
Ai dreptate, uneori nu stim suficiente.
Referitor la declaratie, nu continuu discutia, in opinia mea nu exista un act juridic numit declaratie. Declaratia este o actiune, un fapt de a admite, a recunoaste ceva, ea nu este reglementata in lege.
Oricum, a fost un exemplu, nu conteaza.

Nu inteleg de ce te superi pe mine ca sfatuiesc oamenii sa se intereseze despre drepturile lor. Asa consider eu ca e ok abordarea, le spun si de contract si de chitante si tot asa. Asa cred eu ca pot ajuta un user. Aici nu sunt avocatul unui user, dar daca tot ii raspund omului, sa-l si ajut, asa vad eu lucrurile. Asadar, ma intereseaza daca acel avocat de fiscal nu se prezinta la termen sau nu-i returneaza actele userului...
Poate vedem diferit, o putem lasa asa? Ca altfel suna a cearta intre colegi si zau daca am avut vreo intentie in sensul asta.
Eu, ca avocat, nu cunosc vreun motiv legal pentru care un functionar public sa imi refuze primirea unei cereri. Mie imi pare incalcare de lege. Poate nu e, nu-i nimic, se duce omul si verifica. Ce rea intentie e aici sa afle si omul de ce i se intampla asta?
Am constant clienti care nu isi pot obtine o copie a actelor semnate de ei de la banci. Sau care nu pot obtine detalii de la executor in termenul de 15 zile sa decida daca fac sau nu contestatie. Sau nu pricep de ce s-a intamplat aia sau aialalta cu un profesionist. Pentru ca nu sunt informati. E de datoria profesionistului sa se asigure ca neprofesionistul a inteles ceva din refuz sau din admitere, din contract etc. Daca nu intelege, merge mai departe sa intrebe.

Exista o diferenta intre "de ce ati fost refuzat?" și " reclamație la Camera Notarilor ati făcut?"
Nimeni nu este refuzat fără temei. O fi nebun un notar, dar daca refuza toti din zona, n-or fi toti nebuni.
Am intalnit avocati de o incompetență crasă. Si totusi, mi s-a părut de bun simt sa ma abțin de la comentarii în fata clienților ori sa-i indrum către reclamații.

Stiti care e problema de fapt? Cu siguranta userul a primit verbal o explicație pentru refuz. Si ca observație, cu toate discuțiile de aici, totuși nu am aflat motivul refuzului. Ma indoiesc ca a intrat pe usa si in secunda doi a fost refuzat. In realitate, pentru client cel mai bun notar este cel care întreabă cât mai puțin, care nu solicita documente deloc și daca se poate sa faca si acte prin corespondență. Cand se cer dovezi scrise ale celor afirmate, apar problemele. Nu consider un caz de reclamație un coleg care pentru că si-a facut treaba ori a fost poate mai riguros, a lezat interesele urmărite de persoană respectiva.

[ mesaje conexate ]