Adica, ii spun copilului meu ca ceva e rau sau, din contra bun, conform cu valorile si principiile mele, nu in urma vreunui plebiscit. Astfel, ii spun ca X e un om bun pentru ca.... si aici urmeaza o insiruire a calitatilor pe care eu le apreciez, si ca Z nu e ok, pentru ca....si aici urmeaza un set de defecte pe care eu le consider grave.
Iar aici intervine alta diferenta intre noi ca parinti sau intre stilurile noastre parentale, ca tot e nou introdus termenul.
Eu sau noi in casa nu punem etichete si nu judecam, sau macar incercam pe cat posibil sa nu facem asta sau nu in fata copilului. In plus, ce povestiti dumneavoastra este modul in care incercati sa imprimati gandirea dumneavoastra minorului. Ii spun ca X e un om bun pentru ca...... De ce i-ati spune asa ceva???? 1. cine sunteti dumneavoastra sa judecati pe cineva si 2 cine sunteti dumneavoastra sa stabiliti criteriile dupa care va judeca copilul?
E un mod de a actiona extrem de nociv evident in opinia mea. Si singura ati spus, enumerati defecte pe care dumneavoastra le considerati grave. Dumneavoastra, atat iar lucrul asta ar trebui sa ramana acolo.
Copilul invata din exemplul parintelui. Daca va vede ca judecati va judeca si el si va fi un om care pune etichete iar asta nu ii va conveni si nu ii va face bine cand se va intoarce impotriva lui. Daca va vede insa ca atunci cand nu va place o persoana o evitati cu eleganta, va proceda intocmai.
Copilul meu stie de urmarile si de consecintele actelor sale in masura in care are capacitatea sa inteleaga. Ca da, il las sa aleaga daca pune adidasii gri sau cizmele de cauciuc insa nu il las sa aleaga in cazul in care e foarte deshidratat daca punem branula sau nu.
Incerc sa il cresc sa ofere exact ce mi-ar placea sa primeasca. Sa accepte ca sa fie acceptat, sa inteleaga ca sa fie inteles, sa nu puna bariere in gandire, sa nu judece superficial, sa pretuiasca lucrurile cu adevarat importante, timpul, familia, oamenii de langa el, adica genul de lucruri pe care nu le poti inlocui.
Teoria lui sa cunoasca copilul de toate, e si nu e reala, caci conform ei, mediul n-ar influenata educatia si devenirea unui copil, iar din aturajul lui ar putea face parte si pedofilii, caci si acestia sunt parte a realitatii.
In lumea de astazi pedofilii sunt mai aproape decat ti-ai imagina si prefer sa il invat sa se fereasca de pedofil, de golan, de derbedeu, de drogat, decat sa-l scot pe strada cu pancarte cu "ofer imbratisari gratuite" si sa ii povestesc ca lumea e minunata si frumoasa si plina de curcubee.
Cu totii transmitem copiilor nostri valori personale
Exact...si atata vreme cat dumneavoastra va considerati fostul partener un ratat si vorbiti atat de dispretuitor despre el, chiar fara sa va auda, referitor la propriul tata, la jumatate din el, cam ce valoare personala i-ati transmis copilului dumneavoastra? Tatal care in opinia dumneavoastra nu s-a ridicat la nivelul asteptarilor profesionale. E oare corect ca cel mic sa sufere din cauza faptului ca dumneavoastra nu va place sau convine ceva? Nu ar fi fost minunat sa fie lasat sa-si cladeasca singur propria relatie si parere despre tatal lui aka derbedeul?