Amenințarea verbală e considerată mai gravă sau mai puțin gravă decât amenințarea făcută în scris?

Din punctul meu de vedere aceeasi amenintare poate fi considerata mai grava daca este savarsita in scris, decat daca este savarsita prin viu grai (in conditiile in care nu exista alte criterii de departajare), pentru ca una este savarsirea infractiuniii de amenintare prin viu grai spre exemplu in stare de provocare, faptuitorul fiind sub influenta unei tulburari sau emotii de moment si alta este savarsirea infractiunii de amenintare in scris, care implica premeditarea, cand faptuitorul a avut timp sa cugete, sa gandeasca, sa puna la cale, sa procure hartia si penita (sau sistemul informatic), sa elaboreze textul, sa-l corecteze si apoi sa-l trimita victimei. Este destul de clar ca ne aflam in prezenta unor criterii de savarsire a faptei si respectiv de individualizare a pedepsei total diferite in cazul celor doua modalitati incriminate de lege.

Multumesc pt raspuns.
Intr-adevar, ma temeam ca este si corect... desi pe mine m-ar fi avantajat sa fie invers.
Este demn de remarcat ca, spre deosebire de omor, premeditarea nu constituie circumstanta agravanta legala. Poate judiciara? Insa, inainte de a ajunge la individualizarea pedepsei...
Cert este ca cel mai important de luat in seama este efectul alarmant, masura in care forma scrisa sau verbala inflicteaza victimei o stare mai profunda de temere.
Din ac.pdv. imi pare ca victima nu se simte automat mai intimidata de premeditarea amenintarii in forma scrisa, intrucat, alte imprejurari, spre exemplu prezenta fizica a infractorului pot constitui factori mult mai inspaimantatori decat o scrisoare...
Ar fi excelent daca ati dori comenta si in aceasta directie...

Genul de abordare care pleaca de la teorie si incearca sa o epuizeze, avand ca scop final gasirea unei solutii care sa se muleze pe o anumita problema practica, nu o consider tocmai ca fiind cea mai buna varianta pentru rezolvarea unei spete. De ce? Pentru ca discutia scapa pe langa. Mult pe langa. Spre exemplu, circumstanta agravanta judiciara nu exista (de ce sa discutam despre asa ceva?). Alt exemplu - " ...spre deosebire de omor, premeditarea nu constituie circumstanta agravanta legala". Pai cine a spus ca in cazul amenintarii premeditarea ar constitui o circumstanta agravanta legala? Pentru ca eu nu am spus (si deci, la fel, de ce sa discutam despre asa ceva?).
Discutia initiala a plecat de la problematica - Comunicarea prin viu grai a unei amenintari este mai grava sau mai putin grava decat amenintarea comunicata in scris, Ulterior, s-a introdus in discutie si termenul de circumstanta (agravanta si atenuanta). Insa, pana la urma ceea ce intereseaza sunt efectele, solutia, adica se pot obtine efecte negative pentru inculpat si fara sa se retina circumstante agravante legale. Cum? Prin aprecierea criteriilor generale de individualizare a pedepsei (care sunt foarte largi si la indemana), respectiv mijloacele folosite la comiterea infractiunii si modul de pregatire si de executare a infractiunii (si nimic nu impiedica a aprecia premeditarea ca fiind incidentala acestor criterii, cu alte cuvinte nu conteaza daca codul a retinut premeditarea in randul circumstantelor agravante). Pana la urma, distinctia grav sau mai putin grav se poate face numai din jonglarea cu limitele speciale ale pedepsei fara a se retine nicio circumstanta, spre exemplu 6 luni inchisoare reflecta o fapta mai grava, iar 3 luni o fapta mai putin grava sau amenda este o pedeapsa pentru o fapta mai putin grava si 3 luni de inchisoare este pedeapsa pentru o fapta considerata mai grava (de aici a plecat acest topic). Si dupa cum am spus, cu ajutorul criteriilor de individulizare se pot rezolva multe, spre exemplu premeditarea poate conta mult impotriva inculpatului, sau amenintarea prin viu grai (si fata in fata cu victima) poate conta la fel de mult, dupa caz, si viceversa. De unde ar rezulta viceversa? Pai ar rezulta din coroborarea cu celelalte criterii generale de individualizare a pedepsei, adica daca ai in speta un prapadit de 83 de ani, bolnav in stadiu terminal si care te ameninta, fata in fata, cu bataia este una, iar daca aceeasi persoana ameninta in scris, in termeni clari, ca da drumul in apa la un virus care-ti omoara turma de vite, este alta, ...si tot asa.

Acesta cu certitudine ca este cel mai bun raspuns din istoria forumului... si a dreptului penal :)
Intr-adevar, am analgamat eu nepermis conceptele de circumstante agravante cu gravitatea dedusa din 'mijloacele folosite la comiterea infractiunii si modul de pregatire si de executare a infractiunii'.
Unde vroiam sa ajung... incercam sa conving pe cineva sa prezinte argumente pt care scrisul ar fi mai putin grav decat verbalul.
Insa tocmai mi-am dat seama 1 particularitate: mijlocul concret prin care mi se imputa ca as fi savarsit amenintare a fost prin 'inserarea vorbelor de amenintare' intr-o comunicare oficiala.
Mai concret, taman in mijlocul intampinarii formulate in dosar :)
In acest caz, nu se pot retine efectele negative conferite de premeditarea, ca trebuia sa iau pix, hartie, sa ma duc la posta etc. ca sa savarsesc amenintarea.
Pt ca aveam deja la elaborat documentul... impulsul de moment s-ar fi concretizat prin ideea nastrusnica de a insera vorbe de amenintare in interiorul acestuia (fara absolut nico legatura cu contextul) si expedierea imediata prin e-mail a documentului pe e-mailul curtii de apel.

Pe de alta parte, in zilele contemporane, e efectiv mai usor sa dai e-mail decat telefon :)
Asadar un impuls de moment se poate consuma in cateva secunde... in cazul amenintarii trimise prin e-mail
Iar, si mai pe de alta parte, ca sa ameninti fata in fata pe cineva... poate implica premeditare si actele preparatoare de a te intalni cu persoana respectiva :)
PS. Ma intreb oare daca procurorii (cei de la parchetele de pe langa judecatorii) sunt in genere suficient de inteligenti sa aiba in vedere toate aceste minuscule particularitati... In situatia ca nu (sau poate ca sunt superficiali sau nu au timp sa se gandeasca), aparand obligatoriu sa le invederez eu prin note scrise.

Interesul celui inculpat este sa se apere cum considera necesar si prin orice mijloc juridic ce il are la indemana, iar acest tip de infractiuni formale, asa zise de pericol, pot fi motivate dupa caz.