Ce trebuie făcut în cazul în care nu se respecta programul de vizita stabilit de instanță cu privire la minor care a fost încredințat mamei? Programul este de 1 zi pe săptămână de la ora 17 vineri până sambata la 17:00 iar mama a spus că dacă plânge minora în vârstă de 1 an și 9 luni aproape, nu o va încredința ...
Alte aspecte ale situatiei:
- în timpul procesului vizitele nu s-au respectat fiind o săptămână da 2 nu
- mama nu a permis tatălui să vadă copilul și nici copilul tatăl timp de 2 luni jumate după ce a părăsit domiciliul .
- în luna martie a anului în curs părinții fiind divorțați si locuind aproape, mama de fiecare dată când vedea că tatăl se aproprie sa și îmbrățișeze copilul fugea cu aceasta, încercând să nu îi ofere prilejul să îl vadă.
- chiar și bunicii din partea mamei acționând la fel.
- mama a amenințat că va face orice posibil ca copilul sa nu fie în compania tatălui ...
- mama a favorizat tot parcursul divorțului cat și după pronunțarea hotărârii până la terminarea timpului de recurs ...de 30 de zile... că copilul sa nu își vadă tatăl ...intorcandui calea in fata tatălui în timp ce acesta dorea să o salute îmbrățișeze ...
Toate aceste lucruri sunt probe pentru ele, tatăl copilului și-a luat măsuri de precauție...și se pot dovedi. Numai că între timp copilul a căpătat o aptitudine mai temătoare , se rusineaza se ascunde după picioarele mamei, iar aceasta spune că nu îi este bine copilului și că nu va lăsa copilul la tata...
Ce este de făcut în acest caz?
Merg la autoritatea tutelară sau înaintez proces pentru neincredintare? Exista o posibilitate de a trage la răspundere aceasta indiferenta si faptul că favorizează si încurajează orice aptitudine a copilului spre a și respinge tatăl... Desi mă repet copilul este mic la vârsta aceasta 1 an și 9 luni se poate manipula extraordinar de ușor... Mama la toate persoanele o oprește să vorbească cu copilul numai tatălui o ia și fuge când îl vede...
When
Utilizator 1din 3 utilizatori consideră acest răspuns util
Din punct de vedere psihologic daca copilul creste intr-un asa mediu dezechilibrat, chiar daca mai tarziu va vedea cealalta fata a monedei si va intelege cine ce a facut, lui tot nu ii va fi mai bine.
Crescutul alaturi de un parinte atat de disfunctional il va urmari toata viata in toate aspectele. Vorbesc in varianta usoara de neincredere si usoara anxietate si imposibilitatea de a avea relatii functionale, profesional sau personal iar in varianta grea de atacuri de panica, depresii, droguri si chiar sinucidere.
Iar asta nu le va putea inlatura parintele alinat si de multe ori nici chiar copilul acum devenit adult decat cu ani de terapie. Din pacate nici macar asta nu e o garantie.
Deci nu e vorba de cine are dreptate, de cum sa va acoperiti si asa mai departe. E vorba de faptul ca sansele ca fata dumneavoastra sa creasca si sa devina un adult functional si echilibrat sunt minime.
Asa ca inteleg ca este greu si ca pana acum a fost pierdere de timp insa e nevoie de insistenta si de un numar cat mai mare de actiuni pentru ca macar peste ani de zile sa se schimbe ceva si niste copii sa aiba sansa la o viata normala.
Eu asa vad lucrurile. Regret ca n pot face mai mult insa contrar a ceea ce se crede eu unul nu sunt implicat in asa ceva. Sunt doar un telespectator siderat de cum se priveste cu zambetul pe buze de catre institutiile din tara noastra un viol emotional atat de grav asupra celor pe care ar trebui sa ii protejeze.
Așa este... Aveți perfecta dreptate, acesta este maniera și armonia de trai in care se afla copilul desi mamei i se pare normal, fiind influențată de niște cunoștințe vechi și pe fondul continuu a disimulării adevărului, cat și lucrarea la o imagine proasta a tatalui...doar din vorbe și acțiuni care sa degenereze tensiuni din partea ei. Am cunoscut ridicolul credeți.ma ...
Astăzi la orele 9:00 am vorbit la DGASPC pentru a înștiința printr-o cerere că dânșii la propunerea lor sa invita părintele in a cărui custodie este la o consiliere psihologica...unde se va întocmi și un raport. Cu aceasta mi-au spus că mă pot ajuta, unde le-am mulțumit ... contează foarte mult in aceasta armonie zgarmata cu premeditate sa fie astfel...
kromred
Utilizator 1din 1 utilizatori consideră acest răspuns util
Si eu ma confrunt cu aceasi situatie.... Dar nu voi renunta niciodata la copilul meu. Chestia cu "uita-l" este cea mai mare tampenie. Sper sa deschida ochii si judecatorii si sa sanctioneze astfel de abuzuri, altfel vor fi partasi la distrugerea emotionala a multor copii.