Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...
"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.
Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.
În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.
Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.
Eu m-am născut aici între cuvinte...
Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.
Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.
Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.
de la o vreme
umbra mea stă
atât de cuminte
încât nu mai vrea
să mă însoțească
spune că
mă descurc
și singură
mă uit peste umăr
poate s-a răzgândit
ultima dată
am văzut-o în vitrină
făcea reclamă
la preț redus
îmi punea mâinile la ochi
bucurându-se
să nu o pot recunoaște
(dintr-o mie
știam când nu mi se potrivește
dar trebuie
să mi-o atribui
pentru a fi în rândul lumii
nu se mai așază
doar cuvintele - faptele bat
precum clopotele
ultima plecare se anunță
sec stoc epuizat
punct
și de la capăt)
sunt
atâtea forme de însetare
câţi însetaţi
suntem
bucuroşi de paharul cu apă
întins
ştiu că nu ne vom sătura
decât până la
următoarea întrebare
se naşte după ultima
picătură sorbită
îmi pun întrebarea
dacă sunt
din aur sau argint
gândurile
în rest
nu mă interesează
alte metale
știu că se pierd
odată cu fiecare în parte
totul se transformă
până și noi înșine
redevenim ce-am fost
înainte să știm