Intra aici cu sufletul si esti mai acasa ca oriunde...

trend


oamenii vor
să consume eco
în procesul de industrializare
visurilor avizate
li se dau prioritate la semafor
culoarea verde se interzice
a fi ambalată
logic se consumă fără
nicio garanţie că legile
vor fi respectate
înainte de ultima expirare
dacă mai rămâne
ceva
pentru ort

bumerang



strig
sunt aici
răspund
ca un ecou
oamenii din inima mea

drumul apei

amăgirile din cuvinte
ies
totdeauna la suprafața
privirilor
adânci nu le trebuie
niciun semn
roșu galben verde
albastra culoare
știe când are
undă
prin ape limpezi
reflectă nuanțe
de la răsărit la apus
pietrișul e sită
cerne
împletiri și susur
dans de fuior
din miezul pământului
toarce model de la margini
de stânci
la mâlul din delta cu nuferi

Bun găsit, prieteni. Nişte scrieri mai vechi un pic, şi , please, fiţi blânzi :)

Spatiu sit imp

Pe cerul memoriei mele
Căi lactee abrupte
Sângerânde cioburi de stele
Strigăte mute,

Învăţ să devin tăcere
Prin albe primăveri
Îmi iau adio de la ,,ieri,,
ªi îl privesc cum piere,

Mă regăsesc în ,,mâine,,
În ierburi ruginite
În cântece blajine
În frunze desfrunzite,

Respir văzduhu-ntreg
Dar numai pentru o clipă
Păşesc într-o aripă
ªi paşii mi se şterg,

Gănduri scăldate-n rouă
Se strecoară-n oglindă
În ochi, timid, îmi plouă ,
Încet.. Printr-o clepsidră.


Memoria frunzelor

Calea spre amintiri, drum paralel,
Aşternut fără viaţă, fragilele pânze,
Peste care-mi calcă pasul rebel
E a pădurii eternitate de frunze.

Calc îngrijit, să nu le strivesc
Memoria paşilor mei, străvezie,
Ce-n adâncul lor încă sălăşuiesc
Amorţiţi ,ca şi cum ar fi într-o colivie.

Foşniitoare, mă recunosc, mă poartă
Pe magice aripi, prin viitor, prin trecut,
Povestindu-mi despre mine în şoaptă
De câte ori m-au regăsit şi pierdut,

Despre alba-mi copilărie,clopoţei şi cicoare
ªi clinchet de glasuri , pierdute-n pustii
Din care padurea împletit-a covoare,
ªi, ascultând, pasii-mi devin albi- ruginii.

:bow:

=D> Cristina :vishenka:


litere vs cifre

mă întreb
despre
lucruri care nu se văd
dacă există îmi spun
nicio cifră
nu m-a făcut să
tresar
pentru literele aranjate
un anume ton
și privirile cu care
vulturii au escaladat piscuri
știu
nu se mai poartă
inimi scrijelite pe copac
ca inima să nu se simtă
lăsată în centrul de plasament
decăzută din drepturi
e suficient o îmbrățișare