Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...
"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.
Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.
În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.
Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.
Eu m-am născut aici între cuvinte...
Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.
Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.
Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.
culoarea
invadează cerul
din cântecul verii
ghemuie
ziua-n luna sfioasă
tril strecutat în ramuri
ostenite de rod
frunză şi trunchi
sens giratoriu
viaţa şi moartea
-ntr-un singur izvor
împletesc
coş de nuiele
la taifas
pe rogojină
planeta o încăpere
un copac în mijloc
tril de privighetoare nevăzută
îmbracă pereţii fereastra
în formă de Soare
eu – singura uşă
de care anin speranţe
desculţă
calc iarba
gleznele-mi poartă mărgele
de rouă
îmbrac râsul în trepte
ochii-mi prind aripi
colţul meu de primăvară
se repetă
până când pocnesc mugurii
înflorind oameni
iubesc
căutarea zdrobeşte gândul
în tăcere
raza de soare s-a instalat
în despletiri de anotimp
învârt roata olarului
ştiu că sunt lut
şi mă sfărâm
din convingerea de rotund