Daca iubesti poezia, daca esti fascinat de frumusetea cuvantului... nu sta pe ganduri, scrie, scrie asa cum stii tu, incepe cu putin si mai ales nu-ti fie teama... cu timpul ai sa te minuezi de ce esti in stare...
"Scrie, ca sa pastrezi florile gandului tau pe care altfel le ia vantul" Nicolae Iorga.
Eu sunt doar un condei...
A lemnului lucrare.
Cărbune-n lemn de tei
Spre-a vorbei depănare.
În mine stau cuvinte
Sortite spre citire,
ªi aşteptând cuminte
Să treacă-n nemurire.
Trecute prin genune
ªi prin al vieţii joc,
Căci inima-mi cărbune...
E inimă de foc.
Eu m-am născut aici între cuvinte...
Eu m-am născut aici între cuvinte
ªi am să mor cuvântului slujind.
E hrana mea de suflet şi de minte,
E hrană pentru florile din gând.
Păcatul e că m-am născut în toamnă
ªi nu mai am din timpul ce-a trecut.
În urma lui... nesuferita doamnă
Va cere partea ei de împrumut.
Am s-o alung cu stihuri şi poeme
ªi să-mi amân plecarea mai târziu.
Mai am nevoie de puţină vreme...
Ca florile din gânduri să le scriu.
când nu trăiesc pe de rost
Dumnezeu locuiește
în Soare
șoptește copilul care am fost
fiecare noapte cu artificii
întreabă
dacă lucrurile s-ar mișca și eu nu
oare ce s-ar așeza lângă mine
porți atâta lumină
brațele tale
dornice de mine
tremură
cuvintele strecurate prin
lacrimi
despre care nu
vrei să știu
cât de mult mă iubești
văd
ruga ta din fiecare seară
neodihna din fiecare zi
luminate de steluță
nucile-n brad
s-au copt
covrigii
pe sfoară
stau roată
coronițe cu globuri
clopoței și beteală
pe la uși
ramuri de vâsc
așteaptă sărutul
să învăluie casa
aroma de cozonaci
și mere
îmbujorate
chipuri de
copii
întrebând
primii cu colindul
mi-am înălțat inima
dezrobindu-mă de așteptări
fără să număr trădările
vorbesc
despre încredere
o singură dată
știu
tot ce spun
poate fi folosit
împotriva mea
să nu-mi fiu
mi-am ascuns inima
și nu m-am putut recunoaște