When a scris:
Legile din Romania nu favorizeaza abuzatorul, ci favorizeaza, ca sa zic asa, netransarea niciunei situatii, whatsoever! S'o dam la mijloc e "filosofia" fiecarui raport dgaspc, fiecarei hotarari judecatoresti, fiecarei evaluari psihologice, fiind toate expresia neamului nostru lipsit de exercitiul asumarii si de coloana vertebrala. Asa ca traim toti, uneori avantajandu-ne, alteori dezavantajandu-ne, pe rand, pe fiecare, aceiasi mamaliga tremuratoare si tematoare de orice responsabilitate.
Mi-a placut enorm ce ati scris aici pentru ca de fapt asa si este.
Parintii arata fiecare cu degetul pe celalalt, instantele dau solutii care nu avantajeaza pe nimeni doar pentru a prelungi agonia si pentru ca nu vor sa-si asume responsabilitatea.
proastasatului a scris:
Demult am sentimentul ca autoritatile, oricare ar fi acelea, instante (cele de minori si familie, care par mai curand niste suete la cafea), parchet, dgaspc-uri, experti independenti etc, au gasit solutia cinica: "lasa-i sa-si crape capul intre ei, iar noi ne vedem de ale noastre". Am simtit nevoia de a schimba cuvantul "treaba" (din ne vedem de treaba noastra), deoarece adesea observ ca nu exista nicio "treaba"!
Referitor la atitudinea din instanțe, aș vrea să vă contrazic. Da, sunt foarte multecazuri de un weekend la două săptămâni, așa cum sunt foarte multe cazuri de muncă de la 9 la 5. Realitatea este că fiecare societate are program de muncă și timp liber generic similar. Pe cale de consecință, timpul rămas pentru viața privată e cam tot ăla.
În plus, în dreptul familiei părțile se ceartă că nu e bun programul tău, e bun al meu, că nu vreau să ți-l dau/iau așa cum ai spus tu. E o luptă oarbă, stupidă, care ignoră copilul, căci în desfășurarea de forțe pârțile uită de tot de ce anume îi trebuie sau nnu copilului un program sau altul.
În aceste situații, instanțele nu au ce altceva să pronunțe decât un program standard, devreme ce părțile uită complet de argumentarea programului pe interesul copilului.
Când am propus program de reluare a relațiilor treptat, acesta a fost admis fără reticențe de instanțe. Când părțile stau concentrate pe războiul lor, asta nu se mai întâmplă.
De aceea vă rog să contactați un avocat sau 3, să vă asigurați că acesta urmărește nevoile copilului și nu pe ale dv., că se merge pe negociere, conciliere. Pentru că, așa cum am spus de ani de zile, un acord prost e deseori mai bun decât o hotărâre bună.
Referitor la legislație, eu o consider bună. Ce nu consider bună este educația celor ce îmbrățilează orgoliul în loc de copil și încurajează războiul. De asemenea, educația celor ce trebuie să facă rapoarte, să discute cu vecinii, educația celor ce întreabă minori cu cine vor să stea, a celor ce nu ascultă ori discută cu copilul (mă refer la avocați aici) etc. Modul în care se tratează acest domeniu este unul superficial, din păcate.