Doresc să mă recăsătoresc. Prin ce modalitate pot lăsa copiilor mei minori toate proprietățile cumpărate și moștenite de mine în timpul căsătoriei cu tatăl lor?

În urma decesului tatălui lor, copiii dvs. au deja o parte din bunurile cumpărate de dvs. împreună cu tatăl lor. Copiii au împreună cota succesorală de 3/4 (deîmpărțită la nr. lor/al copiilor defunctului) din moștenirea tatălui lor. Iar în această moștenire intră și partea tatălui lor (teoretic 50%) din bunurile comune (cumpărate împreună cu dvs.) precum și bunurile proprii ale tatălui lor, dacă sunt și astfel de bunuri.

Dvs ați spus „moștenite de mine”. Însă, legal, nu sunteți doar dvs. moștenitoarea defunctului soț/tată. Cum ar trebui să citesc/să interpretez acel „moștenite de mine” scris de dvs. mai sus? V-ați referit la tot, v-ați referit doar la partea din bunuri moștenită de dvs.? Există deja un certificat de moștenitor?

Dacă nu există deja un certificat de moștenitor, primul pas ar fi dezbaterea moștenirii.

Iar pentru ceea ce doriți mai departe, sfatul meu ar fi să discutați fața în față cu un avocat.
Modalitățile sunt mai multe, dar nu este vreuna acoperitoare pentru orice risc. Cu excepția situației în care ... nu vă căsătoriți. Asta v-ar garanta ce doriți. În rest, fiecare variantă comportă un grad de risc mai mic sau mai mare (și, de regulă, este pe acolo pe unde nici nu vă poartă gândul). Alegerea ei depinde de riscul pe care sunteți dispusă să vi-l asumați.

Bunăoară, soluția „donație”, ce v-a fost propusă mai sus, mie mi se pare a fi cea mai slabă dintre toate variantele. Vă poate complica și dvs. viața (copiii fiind minori/devenind proprietari minori). O mai poate complica și pe a donatarilor (copiii dvs.) Iar la vremea plecării dvs. pe lumea ailaltă, donația s-ar putea reduce întocmai ca un testament. Cam toate dezavantajele...

Sau, ca să fiu mai explicită, mie una (presupunând că aș fi eu avocatul viitorului dvs. soț la vremea când veți face dvs. check-in-ul pe lumea ailaltă) nu-mi îngreunați munca dacă faceți o donație... Mie (ca avocat) mi-ar fi totuna, fie că faceți o donație, fie că lasați un testament. Fiindcă ambele sunt liberalități și ambele pot fi supuse reducțiunii, dacă sunt îndeplinite anumite condiții. Ba chiar aș zice că ați avea mai multe șanse să-mi îngreunați munca printr-un testament inteligent scris la vremea lui, decât printr-o donație făcută azi/mâine, doar așa ca să fie. Ca să nu mai zic că o puteți nimeri ca-n vorba aceea cu feritul de ... ucigă-l toacă! spre a da de tac-su.

Discuția e mai lungă decât cafeaua mea de dimineață.

Ceea ce aș dori să transmit oricărui utilizator al forumului sună așa:
Ar fi preferabil să nu vă planificați și viața și moartea rezumându-vă doar la sfaturi generale, fie că sunt ele din forum, fie că sunt luate din experiența de viața a altuia. Nici „bulinele” de măsele nu-s potrivite pentru toate durerile. Soluțiile juridice, nici atât. Fiindcă, în fapt, nu există nicio (situație de) viață copy-paste.
Sau, cel puțin, după ce credeți că ați găsit soluția „minune” încercați să o verificați. Cum? Întrebați un avocat ce ar face el dacă s-ar plasa ... de cealaltă parte a baricadei. Abia atunci puteți vedea cam cât de minunată este. Nu există soluții „beton” când vreți să ocoliți dispoziții legale. Există construcții juridice mai greu sau ușor de zdruncinat în funcție de ...

Bună ziua, dacă optez înaintea căsătoriei pentru regimul separației de bunuri pot vinde copiilor mei majori (peste 4,respectiv 7ani) bunurile mele dobândite înaintea căsătoriei ?

Bunurile dobandite anterior casatoriei sunt si raman proprii. Le puteti vinde si maine.
Nu trebuie sa incheiati o separatie de bunuri ca sa dispuneti de ele.
Separatia de bunuri produce efecte pentru viitor, pentru bunurile pe care le veti dobandi in timpul casatoriei. Daca incheiati o astfel de conventie, dupa casatorie, tot ce cumpara fiecare sot, va fi bun propriu.