Și până acum salariile/alte sume plătite către angajați reprezentanți se puteau stabili doar în cadrul adunărilor generale, pe baza bugetului de venituri și cheltuieli.
„Așa cum rezultă din listele de plată și din celelalte înscrisuri depuse inclusiv la fondul cauzei (dar pe care Instanța de Fond nu le-a analizat, deoarece au ajuns la dosar, după pronunțare, deși ele au fost înregistrate anterior - fila 132 dosar Fond) rezultă că sumele solicitate reclamantei-intimate reprezintă Cota-Parte aferentă apartamentului ce-l are în proprietate, Cota-Parte din cheltuielile comune și din care reclamanta este obligată, în raport de dispozițiile articolului 3, lit. e și j din Legea 230/2007, indiferent de calitatea sa de membru al Asociației, prin însușirea Statutului Asociației de Proprietari. Aceste cheltuieli, conform articolului 3 literele e și j din Legea 230/2007 sunt datorate în temeiul calității de proprietar al unui spațiu de locuit situat într-un bloc de locuințe - Condominiu. ► NOTĂ: În cazul A.P.71 din Brăila, aceste sume se pot datora de către cei 458 de proprietari doar dacă șefii Asociației aduc dovada că această persoană juridică e constituită dintr-un singur Condominiu, cu o proprietate comună unică, ceea ce e imposibil, știind că acei 458 de proprietari ai A.P.71 Brăila locuiesc în 9 blocuri și 28 de scări, care sunt situate pe 6 străzi diferite, la distanță unele de altele, ceea ce dovedește faptul că nu se poate cere tuturor acestor proprietari vreo sumă pentru fondurile COMUNE ale Asociației, dacă știm cu toții că nu se poate numi Condominiu o falsă Asociație formată din 9 blocuri, care nu au conducte și proprietăți COMUNE. ◄
Raportat la fișa cheltuielilor (filele 3-5 dosar fond) rezultă că reclamanta a solicitat suma de 637 lei debit si 450 lei penalități, pentru perioada Martie 2011 - Martie 2013.
Și în dosarul de Apel a fost depusă o asemenea fișă pentru perioada Decembrie 2008 - Octombrie 2011 (filele 31-36).
Raportându-se la perioada Martie 2011 - Martie 2013, care a făcut obiectul cererii de chemare în judecată și având obligațiile înregistrate lunar ca debit propriu-zis, tribunalul reține că suma datorată de pârâta-intimată este de 333 lei. La aceasta se va adăuga valoarea de 333 lei datorată cu titlul de penalități, cuantumul penalităților neputând depăși valoarea debitului propriu-zis prin Hotărârile Adunării Generale, astfel cum s-au depus la dosarul creanței. ” ► NOTĂ: Este exact situația din dosarul meu, în care restanța estre de 46 de lei, dar mi s-a impus prin Executare Silită și plata unei penalizări de ... 846 de lei, adică de 19 ori mai mare ca restanța. Remarcați în această speță faptul că Instanța a găsit că pârâtul nu datora o restanță de 637 de lei și o penalizare de 450 de lei, așa cum ilegal i-au impus șefii Asociației de Proprietari - la final, Instanța a descoperit că pârâtul avea o restanță de aproape două ori mai mică (de 333 de lei). Cum știm, conform Legii nr. 230/2007, art. 49, alin. 1, că suma penalizatoare impusă unui proprietar nu poate depăși suma restantă, acea Instanță a redus penalizarea la 333 de lei, atât cât era calculată restanța reală, nu ca în dosarul meu, în care mi s-a impus o penalizare de ... 19 ori mai mari ca restanța „uriașă” de ... 46 de lei ! ◄
DETALII: [ link extern ]