Dragi parteneri de discuţie, o fetiţă de 7 ani şi jumătate e destul de mare ca să poată povesti în amănunt ceea ce i s-a întâmplat, să arate pe o păpuşă exact ce face mama ei.
Adevarat insa face asta in anumite conditii.
Nu duci victima unui viol la locul violului de fata cu violatorul si o intrebi daca s-a intamplat ceva sau nu. Tot asa, cand exista suspiciune de abuz, ca sa poti evalua situatia corect iei copilul din mediul in care se presupune ca a fost abuzat, il desparti de prezumtivul abuzator si prin joc, timp, cu atentie si empatie evaluezi copilul.
Ori doamnele de la Protectia Copilului nu au facut asa ceva.
Daca teoretic pericolul e real si ce a povestit copila e adevarat, ce era sa zica atunci, de fata cu mama, in casa unde e abuzata stiind ca dupa ce povesteste ceva usa se va inchide si va ramane singura cu mama?
Sa va intreb ceva, credeti ca daca confirma povestea cumva Protectia Copilului o lua imediat de acolo? Nu, in cel mai bun caz plecau, faceau adresa sa cheme mama sa o sfatuiasca, sa vorbeasca cu ea si apoi maxim ar fi facut actiune in instanta pentru terapia mamei sau pentru schimbarea domiciliului copilului. Toate astea iau timp care urma sa fie petrecut de copil cu abuzatoarea.
Normal ca nu spune nimic.
Daca mama face asa ceva sau daca tatal inventeaza asa ceva, nu se poate niciuna dintre variante trece cu vederea.
Exact. Ceva se intampla acolo. Ori un parinte care pune copilul sa povesteasca asa ceva sau unul care face copilului asa ceva este ceva de neacceptat.
Poate sunt chiar fantasme ale copilului sau a văzut pe tabletă sau telefon imagini porno, oricât te-ai strădui, nu poţi feri copilul de asaltul informaţiilor necenzurate.
Corect si asta insa nu toti copii care "scapa" si vad asa ceva au imaginatie incat sa povesteasca mai departe adultilor din viata lor. De regula sa feresc pentru ca isi dau seama ca au facut ceva ce nu e bine.
Ceva se intampla acolo. Nu e de lasat asa.